Articol

Am văzut pe Facebook câteva postări legate de promovabilitatea la examenul de bacalaureat din acest an. Comentarii acide la adresa inspectorului general şcolar Adrian Doxan, şi a echipei sale de la ISJ, socotiţi vinovaţi de rezultatele slabe al elevilor cărăşeni. Care comentarii nu au fost postate de părinţii copiilor, ci chiar de unii dascăli, tineri şi frustraţi. Frustraţi pentru că inspectorul general şcolar nu este unul de-al lor, din PSD, partid aflat la guvernare. Pe undeva îi înţeleg, dar pe de altă parte aceşti dascăli sunt demni de mila noastră pentru că nu sunt în stare să-şi depăşească condiţia de cârcotaşi.

De ce i se pun în cârcă lui Adrian Doxan  rezultatele din acest an de la bacalaureat? Să fi lucrat Doxan după regulamente diferite, altele decât cele cerute de metodologia ministerului Educaţiei? Sau, e vinovat inspectorul general şi echipa sa pentru că  630 de absolvenţi nu s-au prezentat la examen? Că 170 dintre ei nu au participat la toate probele ori pentru cei şapte elevi eliminaţi din concurs? Oare, în timpul anului şcolar, poate să spună cineva că Doxan le-ar fi cerut copiilor s-o lase mai uşor cu învăţatul că se tâmpesc de atâta studiu, iar dascălilor să nu se mai implice atât în pregătirea lor şcolară? Sau te pomeneşti că tot Doxan e vinovat de faptul că unii profesori nu au fost în stare să promoveze examenul pentru ocuparea funcţiei de director la şcoala la care învaţă? Dacă da, atunci se schimbă datele problemei. Doxan e bun de pus la stâlpul infamiei şi aruncat în el cu pietre. Şi poate că sunt îndreptăţiţi să o facă. Şi ştiţi de ce? Pentru că Adrian Doxan nu le-a cerut supraveghetorilor să-i lase pe copii să copieze. Pentru că a înţesat sălile de examen cu camere de supraveghere. Pentru că a vrut un examen curat. Iar dacă toate acestea au generat rezultatele din acest an, da, Doxan şi ai lui ar trebui puşi la zid, după mintea acestor profesori frustraţi.

Şi apropos de rezultate. Cele din această vară sunt, ca şi procent, printre cele mai bune din ultima vreme. Nu cu mulţi ani în urmă, promovabilitatea în Caraş-Severin nu depăşea nici 50 la sută, şi, interesant, nu Adrian Doxan era inspector general şcolar. Pe de altă parte, recunosc că atâta timp cât există profesori-contestatari care se visează, ca într-un tablou cu Ceauşescu, alături de Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu, Mircea cel Bătrân şi alţi voievozi ai neamului, şcoala din Caraş-Severin va avea un viitor de râsu-plânsu.