Articol

Am trăit să o văd şi pe asta. O locomotivă a SNCFR a pierdut pe drum garnitura trenului Interregio care circula de la Timişoara la Bucureşti. Când spun că a pierdut garnitura mă refer la faptul că vagoanele au rămas pe câmp, în timp ce locomotiva a plecat mai departe, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu este secvenţă dintr-un scenariu de film cu indieni Cherockee ori cowboy care decuplau locomotiva de vagoanele care transportau lingouri de aur, arme sau praf de puşcă. Nu, e trista realitate dintr-o Românie de povestit nepoţilor şi strănepoţilor.

Cei de la SNCFR au însăilat la repezeală un comunicat de presă din care se înţelegea că în timp ce trenul mergea taca-taca prin câmpia olteană, ar fi sărit bulonul, adică şurubul, de la cupla dintre locomotivă şi vagoane. O explicaţie mai idioată nici că s-ar mai fi găsit prin sertarele mahărilor din SNCFR. Cum ar veni, în goana nebună, în linie dreaptă, a trenului spre Capitală, locomotiva tresaltă pe şina de cale ferată şi, odată cu ea, se duce dracului şi bulonul cu pricina. Care bulon nu se retează datorită şocului, după cum ar fi fost normal şi logic, ci se smuceşte, sare din gaura lui şi se rostogoleşte în buruienile de pe lângă calea ferată.

Admit să se fi întâmplat chiar aşa, deşi niciunde în lume nu s-a mai pomenit una ca asta, dar ceea ce nu înţeleg e treaba cu mecanicii. Cât de prost poţi să fii să nu îţi dai seama de cele întâmplate? Să nu simţi că locomotiva nu mai trage după ea opt vagoane cu trei sute de călători? Cum dracului să realizezi  că ceva nu e în regulă abia după jumătate de oră, mai ales că afară era lumină şi nicidecum noapte? Ce au făcut oamenii ăştia până au văzut că au rămas fără vagoane? Au jucat şeptic şi zaruri  sau au frecat menta? Noroc că bulonul a sărit la câmpie şi nu în timp ce trenul urca dealul de la Balota, că astăzi nu mai făceam haz de necaz.

Oameni buni, întâmplarea de ieri dimineaţa de la Dragomireşti-Olt a făcut deja ocolul lumii. Am ajuns de râsul curcilor. Pe prima pagină a ziarelor şi în deschiderea jurnalelor de ştiri. Ca la noi la nimeni. Partea bună, dacă poate exista aşa ceva, bine că mecanicii ăia făcuţi la apelul de seară nu au sunat la 112 să anunţe furtul vagoanelor, că după mintea lor creaţă ar fi raportat  poveşti cu cai verzi pe pereţi, OZN-uri, garnitură ridicată de pe şine şi dusă în nava extraterestrilor şi câte şi mai câte, ca într-o poveste cu proşti şi pentru proşti.

Doamne, mare e grăîdina ta!