Pohta ce-a pohtit! Simona Halep a devenit în dimineaţa zilei de 7 octombrie 2017, numărul unu în tenisul mondial feminin. La mii de kilometri de casă, în îndepărtata Chină, la Beijing, acolo unde un înfocat suporter chinez a încurajat-o permanent în acest turneu, scandându-i numele: Simona! Simona! Simona!
Numărul unu mondial pentru care vor exista, cu siguranţă comentarii, ca şi până acum, de genul că dacă în circuit s-ar fi aflat Serena Williams, Simona nu ar fi ajuns niciodată să atingă această performanţă. Sau, cum să ajungă cea mai bună dintre cele mai bune dacă nu a câştigat un turneu de mare slam? Ori, ce mare scofală a făcut, în condiţiile în care Kerber şi Radwanska nu mai sunt ce au fost cândva?
În această săptămână, Simona Halep a dovedit că merită să fie numărul 1 în lume. Le-a învins pe Sharapova, Kasatkina şi Ostapenko, în faţa cărora avea un complex de inferioritate. Şi nu a făcut-o oricum, ci jucând magistral, în stil de mare campioană, în condiţiile în care toate cele trei tenismene de la Răsărit au avut de partea lor suporterii chinezi.
Dacă până acum Simona a fost cea care a alergat să fie în frunte, de acum încolo, toate celelalte fete din circuit vor vrea să o bată. Să-şi treacă în palmares o victorie în faţa celei mai bune jucătoare din lume. Să fie number one, precum Simona Halep.
Să ne bucurăm, pentru că prea puţine momente de acest gen ne-au fost date să trăim în ultimii ani. Să fii locul 1 în lume, indiferent de domeniu, înseamnă să ai respectul tuturor. Chiar şi al acelora care visează tenismene cu picioare lungi, până în gât, cu chip şi alură de top model.
RSS Feed