Aveţi dreptate, alăturarea termenului de politeţe „domnul” cu un nume de alint sună nepotrivit. În realitate este vorba despre domnul Anton Georgescu, scriitor şi publicist reşiţean, un domn distins, cu figură de aristocrat, căruia prietenii, colegii de generaţie, îi spun Geky. E de ştiut că apelativul Geky, chiar şi fără termenul „domnul” în faţă, a devenit, cumva, un titlu de nobleţe, fiindcă a împrumutat ceva din distincţia celui care îl poartă. Aşa că, în Reşiţa, dacă te lauzi că ai stat la aceeaşi masă cu Geky, se înţelege clar că ai stat la masă cu un domn. Personal, totuşi, nu-mi permit să-i spun doar Geky, fiindcă are o vârstă, are o ţinută, are un aer care impune respect. Şi nu numai că nu-mi permit, pur şi simplu nu-mi vine pe limbă, nu pot. Există oameni cărora nu le pot spune decât „domnule” şi „doamnă”, în ciuda faptului că, să zicem aşa, am mâncat ceva covrigei împreună de-a lungul timpului, am ajuns să dialogăm, să ne aprobăm ori să ne contrazicem de nenumărate ori.
Domnul Geky e pensionar şi îl putem întâlni aproape în fiecare zi, vara, pe la terasele din zona centrului civic, iarna, prin cafenelele din aceaşi zonă, pentru că domnul Geky merge la terasă ca şi cum ar merge la masa de lucru. Are întotdeauna asupra sa reviste, ziare, cărţi. Revistele sunt, de regulă, literare, dar şi reviste de „atitudine şi dezbatere civică”, şi, adeseori îi putem găsi numele în acele publicaţii, unde semnează articole. Iar cine stă la aceeaşi masă cu domnul Geky trebuie să merite această favoare, deoarece discuţiile cu domnia sa sunt adevărate exerciţii de dialog, pe teme literare, politice, economice, sociale. Dacă nu ai un bagaj consistent de cultură generală, dacă nu eşti conectat la problemele arzătoare ale zilei, n-ai ce căuta la masa lui. Şi, până la urmă, oricum, te elimini singur. Bun, deci, domnul Geky este „la bază” inginer, dar a devenit un eseist remarcabil, abordând în scrierile sale probleme fundamentale de viaţă… şi moarte. Şi-a publicat o parte din eseuri în trei volume.
Desigur, unii ar putea spune că domnul Geky este bătrân. La 75 de ani, are, într-adevăr, o vârstă, dar eu n-aş face această greşeală, fiindcă domnul Geky este foarte tânăr şi neliniştit în spirit.
Dacă nu vreţi, nu puteţi ori nu îndrăzniţi să-l căutaţi la terasă ori la cafenea, dacă e joi seara, îl puteţi întâlni în Sala Albastră a Cenaclului „Semenicul”, de la Casa de Cultură a Sindicatelor. Acolo îi puteţi afla adevărata valoare, auzindu-l vorbind cu meşteşug şi profunzime, uneori cu fină ironie, despre oameni şi cărţi.
Dar, ce m-o fi apucat pe mine să scriu despre domnul Geky! Păi, m-a apucat, fiindcă, ieri, domnului Geky i s-a decernat titlul de „Senior al Culturii din Banatul de Munte”, alături de alţi doi scriitori reşiţeni, Olga Neagu şi Constantin Rupa, iar eu am avut onoarea să-i fac laudatio. Tocmai asta e ideea, că odată cu această deosebită onoare, eu, care sunt mai din topor, simt că parcă m-am contaminat puţin, dar puţin de tot, cu ceva din distincţia domnului Geky! O să spuneţi că nu se observă, dar, eu aşa simt!
RSS Feed