Şedinţa de Dialog Social de miercuri, 28 februarie, a avut parte de un moment de retorică pe teme sociale care ne-a amintit de vremurile în care liderii de sindicat băteau cu pumnul în masă, luau de gât directorii şi scoteau oamenii în stradă ori de câte ori doreau muşchii lor. Personaj principal, Nicolae Drăgan, liderul filialei judeţene a Blocului Naţional Sindical. Personaje secundare, Prefectura, Consiliul Judeţean, Direcţia Generală pentru Asistenţa Socială.
Nici nu se intrase bine în ordinea de zi, când Nicolae Drăgan l-a asaltat direct pe noul subprefect, Cătălin Hogea, ca şi cum ar fi vrut să-i ia mau' din prima şi să-i arate cine era de fapt „jupânul”. Şi până să se dumirească reprezentantul Guvernului în teritorui, liderul sindical a pus tunurile pe cei ce dorm în hainele şi bocancii statului, ca şi cum ar fi vrut să ne arate că liderii sindicali există şi combat, indiferent de vreme, vremuri şi guverne.
„Luna trecută, am depus pe masa de lucru a comisiei de Dialog Social o problema foarte gravă, care a rămas şi mai gravă, deşi au trecut 30 de zile. Şi vreau să vă înmânez, pentru că nici nu m-am prezentat, mă numesc Drăgan Nicolae, reprezint Blocul Naţional Sindical. Bătaia de joc continuă în acest judeţ. Bătaia de joc continuă a conducerilor atât a Prefecturii cât şi a Consiliului Judeţean faţă de un membru al comisei de Dialog Social”, a spus pentru început liderul de sindicat. După care, a afişat o mină de om supărat rău pe viaţă, autorităţi, timpul de afară, pe toţi şi pe toate.
„Domnule subprefect, vă rog să înmânaţi domnului prefect, atât dumneavoastră, cât şi reprezentantul Consiliului Judeţean aceste documente pe care vi le voi înmâna, pentru că se doreşte ca o anumită categorie socio-profesională care îşi desfăşoară activitatea în Direcţia Generală de Asistenţă Socială este bătaie de joc. În mini documentaţia ce v-o las veţi găsi documente care au demarat anul trecut în luna iunie, iată suntem la începutul lunii martie 2018, atât Consiliul Judeţean, care era şi este ordonator de credit n-a făcut nimic. Solicit şi vă solicit dumneavoastră să-l informaţi pe domnul prefect pentru că cred că sunteţi singura şi ultima mea speranţă de a pune la masă un dialog real, cinstit între BNS, sindicatul pe care îl reprezentăm şi Federaţia pe care o reprezentăm în a discuta nişte drepturi ce le sunt luate acestor angajaţi care îşi desfăşoară activitatea într-un mediu de TBC, de SIDA şi de toate bolile astea cele mai grele, pe care nu şi le asumă nimeni”.
Şi cu cât timpul se scurgea implacabil, monologul căpăta accente melo-dramatice: „Vă rog din suflet, e pentru ultima dată când fac un apel, eu zic aşa, cu bun-simţ, pentru că se dovedeşte că în România de azi bunul-simţ nu mai este. În România de azi ne batem joc de angajaţi. Ne facem salarii, facem Direcţii unde personalul TESA depăşeşte 30 şi ceva la sută, care trăiesc de pe urma acelor oameni”.
Tradus în limba română, să puteţi înţelege ceva din acest monolog, domnul Nicolae Drăgan era supărat, şi încă este, pentru faptul că sindicatul pe care îl reprezintă nu este primit la negocieri, deşi are împuternicire de la forul sindical de la Bucureşti. Iar faptul că ieri s-a enervat mai puţin decât altădată, a fost pentru că: „Am avut un bun-simţ trecut peste limită”.
RSS Feed