Articol

Internetul este plin de apeluri umanitare. Dar nu numai el. Este suficient să citeşti rubriciile de publicitate ale ziarelor ori să urmăreşti posturile de radio şi televiziune. Unii vor ajutor pentru tratament sau operaţie în străinătate, alţii cer cu disperare o locuinţă sau salvarea de la sărăcie a unor copii orfani. Există însă şi oameni care preferă să se afunde în mizerie ori să se lupte singuri cu viaţa,  refuzând să apeleze la mila altora. O fac cu demnitate şi curajul de a strânge din dinţi pentru a o lua din nou de la capăt.

Un apel umanitar, mai puţin întâlnit la noi, circulă în aceste zile pe reţelele de socializare şi vine nu din partea unui bolnav a cărui viaţă stă pe muchie de cuţit, şi nici a unei familii a cărei case a fost mistuită de foc sau luată de viitură. Cea care cere sprijinul oamenilor este o sportivă. Elena Bogdan, o jucătoare de tenis care, cândva, a disputat finala de junioare de la Roland Garros, în compania Simonei Halep. Simona şi-a continuat cariera en-fanfare, devenind numărul unu în lume, în timp ce Elena rătăceşte undeva pe locul 700 ATP. Prinţ şi cerşetor, parafrazând un cunoscut basm. Accidentările au ţinut-o departe de arenă, sponsorul a părăsit-o, iar pentru a continua să participe la turnee, să-şi plătească cheltuielile în circuit, are nevoie de bani. Nu mulţi. 20.000 de euro, cam cât se câştigă la o calificare pe tabloul principal de la Roland Garros. Este adevărat, Elena Bogdan nu a avut niciodată lumea la picioarele ei, dar ca acum nu a fost niciodată. Dorinţa de a continua să joace a făcut-o să lase ruşinea la o parte şi să ceară ajutorul oamenilor, fără să considere gestul ei o umilinţă.

Nu vreau să mă întreb de ce nu o fi apelat (sau poate o fi apelat, cine ştie?) la Simona Halep, Sorana Cîrstea, Camelia Begu sau Mihaela Buzărnescu, ci să remarc o precizare făcută de Elena Bogdan pe contul ei de socializare: „Mulți sportivi din străinătate apelează la genul acesta de campanii, și mi se pare sincer o chestie foarte misto. Cred că și noi în România începem să fim mai deschiși la minte când vine vorba de lucruri de genul acesta, și să ne ajutăm mai mult între noi”.

Adică, „chestie foarte misto” şi „începem să fim mai deschiși la minte” par ca nişte replici desprinse dintr-un film care ne arată că tenisul nu reprezintă doar o competiţie, ci şi o lecţie de viaţă. Depinde de cum priveşti şi de care parte a fileului te situezi.