Articol

Râul Bârzava care, alături de păduri, a fost motorul apariţiei şi existenţei comunei Reşiţa, chiar motivul principal pentru care oamenii şi-au ridicat casele în această vale de la poale de Semenic, a fost timp de sute de ani un râu murdar. Asta, după ce mii şi mii de ani a fost unul limpede şi repede. Să menţionăm că Brzo, în limbile slave înseamnă repede. Oricum, slavii ne-au lăsat în acest spaţiu geografic multe toponime, ceea ce evidenţiază prezenţa lor străveche în aceste ţinuturi. Din câte ştiu, locuitorii din Reşiţa veche, numită ulterior, Reşiţa Română, ca să o delimiteze de Reşiţa Montană, preponderent germană, au lăsat Bârzava în pace, aceasta pentru că nu aveau preocupări industriale. Viaţa lor se desfăşura ca în Mioriţa, pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, cu oi multe, vite şi cornute. Iar, păşunile, livezile şi pădurile reprezentau zona principală de interes economic rural.

Odată cu edificarea Reşiţei Montane (Eisenwerk Reschitza), de către coloniştii germani, localitatea a devenit, în scurt timp, un centru economic puternic, la nivel european. Materie primă, energie, muncă, producţie, salarii, regulament, calificare, meserie, meseriaş, prestigiu, au devenit cuvintele de ordine ale viitorului oraş şi stâlpii dezvoltării acestuia. Dar, aşa cum se întâmplă cu orice formă de câştig, acesta aduce cu sine şi o pierdere. Una dintre aceste pierderi a fost poluarea Bârzavei. Reşiţenii mai vechi au trăit „pe viu” această poluare agresivă a râului, care, în a doua jumătate a secolului trecut era ca un râu de păcură, uleiuri şi benzină, lucind la suprafaţă voios şi multicolor, purtând în adâncime fluide întunecate, toxice, aducătoare de moarte. Iar vegetaţia care se încumeta să răsară pe malul râului, în Reşiţa, arăta ca perii unei pensule muiate în smoală.

Industria reşiţeană s-a subţiat, unii spun, chiar, că e muribundă. Eu n-aş zice la fel, pentru că genul acela de industrie, care a fost în Reşiţa, a dispărut cam peste tot în lume, iar înlocuirea ei cu alte industrii şi tehnologii, durează. Dar, după cum bine ştiu optimiştii, de regulă, dacă un câştig aduce o pierdere, tot la fel, o pierdere aduce altă formă de câştig. Un câştig de loc de neglijat este limpezirea râului Bârzava, care s-a repopulat cu peşti, cu raţe sălbatice, chiar şi cu vidre(!), în chiar inima oraşului.

Aşa, şi, un cetăţean tocmai din oraşul Pucioasa, care se află acum cu treburi la Reşiţa, m-a întrebat, retoric, că de ce nu facem noi, reşiţenii, alei pe malul Bârzavei şi poduri peste apă. Că aşa a văzut el într-un orăşel în Franţa şi era foarte plăcut şi frumos. M-am amuzat, pentru că, na, omul nu apucase să vadă celebra noastră alee cu platani, încă neterminată. Se învârtise numai pe lângă Palatul Cultural, Casa de Cultură şi centrul civic. I-am zis că se lucrează la alee. Dar poduri?! Podurile zice primarul că se află în proiect. Aha, mi-a replicat pucioşeanul, sper să apuc să vin, odată şi-odată, la Reşiţa şi mă plimb pe podurile voastre, că la Paris am fost! Şi sper să fie poduri frumoase, nu grinzi aruncate peste apă!

Na, dom' primar, un pic de grabă cu podurile, să nu rămână numai pe hârtie, că, uite, nici pucioşenii nu mai au răbdare!