Dragnea

Social-democraţii au făcut din nou zid în jurul lui Liviu Dragnea. Ei, liderii filialelor din teritoriu, ele, tovarăşe în ale guvernării în rol de amazoane, împietrite de durere şi schimonosite de spaimă. Mai ceva ca în secvenţele coreene la moartea lui Kim Ir Sen.

Aşa grăia cu puţin timp în urmă un parlamentar pesedist referindu-se la plecările din partid ale unor colegi. Că nu din dragoste pentru Victor Ponta şi-au îndreptat paşii spre Pro România, ci din ură faţă Liviu Dragnea. Altfel spus, au trebuit să aleagă dintre două rele. Şi au ales, deşi nu sunt siguri că au făcut alegerea cea mai bună.

PSD este un partid mare şi puternic, chiar şi atunci când protestele împotriva guvernului său scot în stradă zeci, chiar sute de mii de oameni. Ba, chiar şi sondajele, relevă faptul că, în ciuda promisiunilor neonorate şi a unor măsuri legislative îndelung contestate, partidul se bucură în continuare de încrederea românilor.

Dintotdeauna, cel puternic a reprezentat o atracţie pentru cel mic, pipernicit, neluat în seamă ori neajutorat. Mai mereu, acest tip de personaj caută să se facă văzut dacă nu în compania celui puternic, măcar în preajma acestuia. În copilărie, ne lăudam cu prietenia celui care era mai muşchiulos între puştanii de cartier.

Fostul premier al României, Sorin Grindeanu, demis în urma unei moţiuni de cenzură iniţiată chiar de colegii săi din PSD, lasă să se înţeleagă că regretă gestul său care a dus la o mică criză politică în România şi i-a isterizat pe primarii şi susţinătorii din Banat, ce se raliaseră împotriva lui Liviu Dragnea. Într-un interviu acordat stiripesurse.ro "premierul-victimă" şi-a turnat cenuşă în cap şi a recunoscut că a avut o întâlnire „părintească” cu Liviu Dragnea. Discuţia l-a ajutat să-şi reconsidere faptele şi să se considere mai înţelept, după experienţa dureroasă pe care a avut-o.