Teatrul „Regina Maria” din Oradea a urcat scroafa la cer, a dat cu omul de toţi pereţii, l-a terfelit, l-a îngropat, l-a înălţat, şi l-a făcut pe spectator să vadă! Păi, n-aţi văzut aşa ceva, dacă nu aţi fost la teatru!
La Reşiţa se desfăşoară Festivalul Internaţional de Teatru şi eu am o pisică. E neagră ca noaptea, afectuoasă, egoistă, jucăuşă. O cheamă Monika. La festival mă întâlnesc cu scriitori, regizori, actori importanţi. Desigur, văd câte două spectacole pe zi. Seara vorbim. Se face târziu. A doua zi, de dimineaţă, scriu despre ce am văzut pe scenă, în afara scenei, dar şi despre accidente, despre hoţi, politicieni, democraţie.
Ziua a patra a festivalului reşiţean, luni, 13 februarie, a început după-amiază cu un spectacol coregrafic surprinzător, încărcat cu energii subtile, alimentat din subconştientul adolescentin al oamenilor de orice vârstă, cu spaime, primăveri, tresăriri, înserări, zboruri, coşmaruri, cu erotism. Spectacolul „Vise”, prezentat de Cercul de Teatru al Teatrului de Vest Reşiţa, coordonat de Andrada Samoilă, a fost un râu care nu curge numai la vale, ci se răsuceşte, se zbate, pulsează, difuzează ca o ceaţă toxică, ca un parfum de flori de cireş sau de coapsă tânără de femeie.
Ziua de duminică, 12 februarie, a treia zi a Festivalului reşiţean, „Scena ca o stradă”, a fost dedicată lansării şi prezentărilor cărţilor lui Matei Vişniec, oaspete de onoare al festivalului, precum şi spectacolelor prezentate de Teatrul de Nord Satu Mare, cu „Autobahn” („Autostradă”), şi de Compania Telluris Associati, din Pontedera, Toscana (Italia), cu „Iluzionistul”.
La Reşiţa se desfăşoară Festivalul Internaţional de Teatru şi eu am o pisică. E neagră ca noaptea, afectuoasă, egoistă, jucăuşă. O cheamă Monika. La festival mă întâlnesc cu scriitori, regizori, actori importanţi. Desigur, văd câte două spectacole pe zi. Seara vorbim. Se face târziu. A doua zi, de dimineaţă, scriu despre ce am văzut pe scenă, în afara scenei, dar şi despre accidente, despre hoţi, politicieni, democraţie.
RSS Feed