Ne-am distrat, acum câteva zile, cu poetul Iacob Roman, cu criticul Gheorghe Jurma, şi cu alţi membri ai cenaclului Semenicul, pe seama „folclorului nou”, care era „nou” prin anii '50, '60, ai secolului trecut. Sigur, ne-am distrat, dar nu ne-am bătut joc, fiindcă orice lucru vechi, chiar şi nişte versuri naive sau, chiar, tâmpiţele, odată cu trecerea timpului capătă o patină de autenticitate, privite în contextul istoric.
Ne-am distrat, acum câteva zile, cu poetul Iacob Roman, cu criticul Gheorghe Jurma, şi cu alţi membri ai cenaclului Semenicul, pe seama „folclorului nou”, care era „nou” prin anii '50, '60, ai secolului trecut. Sigur, ne-am distrat, dar nu ne-am bătut joc, fiindcă orice lucru vechi, chiar şi nişte versuri naive sau, chiar, tâmpiţele, odată cu trecerea timpului capătă o patină de autenticitate, privite în contextul istoric.
RSS Feed