nepăsare

Una dintre clădirile reprezentative ale Oraviţei este cea în care îşi desfăşoară în prezent activitatea primăria locală. Situată la km 0 al fostei capitale a judeţului Craş, clădirea se remarcă prin monumentalitate, printr-o arhitectură în stil românesc, cu influenţe italiene şi are în spate o istorie bogată.

Replica aceasta am auzit-o în ziua de Sfânta Maria, pe o străduţă din Oraviţa, unde ne-am oprit să cumpărăm o sticlă cu apă de la o alimentară aşezată în capul strazii, din cartierul Zona Gării, ce se prelungeşte spre blocul ANL şi Poliţia de frontieră. Lângă alimentară, o salcie pletoasă şi o măsuţă în jurul căreia se strânseseră câţiva localnici nerăbdători să-şi potolească setea cu bere rece de la frigider.

De fiecare dată în preajma noului an școlar, suânt readuse în discuție problemele grave cu care se confruntă învățământul românesc. Școli fără  apă curentă, reparații făcute de mântuială, elevi tot mai puțini și cadre didactice blazate și lipsite de motivație, din cauza salarizării proaste. Dincolo de aceste probleme, care la noi se transmit la fel ca bubele dulci la copiii mici, tronează indiferența, nepriceperea ori neputința celor care conduc aceste școli. Directori puși până acuma pe criterii politice și nu în funcție de competența lor profesională.