nostalgii

Expresia aceasta, „Înainte era mai bine!” am auzit-o, cred, pentru prima oară, de la bunicii mei. Şi nu se referea doar la vreme, ci şi la vremuri. E de aşteptat că eu, copil fiind, nu puteam fi de acord cu această sentinţă, deoarece, trebuie să recunosc, am avut o copilărie fericită. Îmi aduc aminte nu numai de momentele de bucurie din toate anotimpurile, ci şi de bucuria cu care trăiam acele momente chiar atunci.

Am tot scris despre nostalgiile comuniste, nu de alta, dar ele există. Chiar ieri îmi povestea cineva că România nu o să mai fie niciodată atât de înfloritoare, de independentă şi cu o armată aşa de performantă, încât a topit tancurile ruseşti, cum a fost în vremea lui Ceauşescu! Şi mai avea şi nişte rachete, care ar fi orpit orice invazie străină din cer!

Câteva fotografii din Reşiţa Veche, postate pe feisbuc de prietenul Emil Sergiu, mi-au stârnit, în această dimineaţă, nostalgii corespunzătoare cu cele din amintirea-mi în care sălăşluiesc cartiere, străzi, clădiri, umbre, care nu mai sunt.