În alte vremuri, şi nu mă refer neaparat la epoca comunistă, munca era privită ca pe o datorie de onoare. Pe atunci, era o ruşine dacă te arătau cu degetul vecinii, colegii sau prieteni pentru că nu îţi plăcea munca. Pentru că leneveai mai mult decât alţii care se trezeau cu noapte-n cap să ajungă la slujbă, să are ogorul, să sape grădina. E drept, că și pe atunci, munca cinstită nu-ți oferea un trai super-îmbelșugat.