Pe vremuri, înainte de 1989, se spunea mereu că sportul românesc era un rezervor nesecat de talente, iar performanțele obținute de sportivii români la spartachiade, la jocuri universitare, la campionatele balcanice, europene și mondiale ori la olimpiade se datorau condițiilor minunate create de partid, precum și grijii tovarășului și tovarășei, iubiții conducători din acea vreme.