Am tot vorbit, şi eu ca tot omul, despre Raiul Copilăriei, pe care l-am localizat în satul natal, la Jamu Mare, undeva în capătul grădinii, unde curgea pârâul pe care noi îl numeam Boruga. Căci, drag îmi era satul nostru cu Boruga cea frumos curgătoare şi tulbure ca laptele cu cafea, în care nu se oglindea mai nimic, doar papura şi sălciile pitice, precum şi vreo trei poduri vechi din lemn, parţial în ruină.