Scriam în „Argumentul meu” de acum două zile, sub titlul „De ce România nu poate fi ca un soare”, că românii sunt un popor la fel de bun ca altele, dar calităţile şi posibilele performanţe ale românilor se împiedică în sistemul alcătuit din piese disparate, care nu se îmbucă între ele, astfel că angrenajul scârţâie şi, chiar, se gripează pe alocuri.
Cum sunt românii? Dar, cum sunt japonezii? Am auzit că japonezii aveau săbii ascuţite, erau fideli împăratului, când le-o cerea datoria sau onoarea îşi făceau sepuku, dacă războiul megrea prost se făceau kamikadze, mănâncă orez, sunt conştiincioşi, nu sunt pretenţioşi, sunt perseverenţi, dedicaţi muncii, sunt buni electronişti şi IT-işti.
Scriam în „Argumentul meu” de acum două zile, sub titlul „De ce România nu poate fi ca un soare”, că românii sunt un popor la fel de bun ca altele, dar calităţile şi posibilele performanţe ale românilor se împiedică în sistemul alcătuit din piese disparate, care nu se îmbucă între ele, astfel că angrenajul scârţâie şi, chiar, se gripează pe alocuri.
RSS Feed