Cimitirul turcesc de la Reşiţa nu e turcesc. E, de fapt, un vechi cimitir din Reşiţa veche, un cimitir de creştini, de pe „Dealul Crucii”(!), abandonat de aproape 100 de ani, cimitir din care crucile au fugit şi morţii s-au răzvrătit. Multă vreme a fost linişte acolo şi peste cimitir a crescut o pădure tânără, printre care se iţeau crucile cioplite în piatră.
Câteva fotografii din Reşiţa Veche, postate pe feisbuc de prietenul Emil Sergiu, mi-au stârnit, în această dimineaţă, nostalgii corespunzătoare cu cele din amintirea-mi în care sălăşluiesc cartiere, străzi, clădiri, umbre, care nu mai sunt.
„În Reşiţa secolului al XIX-lea şi primei jumătăţi a secolului al XX-lea, cele mai importante ateliere meşteşugăreşti şi întreprinderi aparţineau germanilor, ei reprezentând, de fapt, populaţia majoritară a oraşului. Chiar dacă cea mai mare parte a populaţiei muncea în uzine, funcţionau aici şi tot felul de ateliere în profesii tipic urbane precum cele de hornar, măcelar, brutar, tapiţer, frizer, pălărier, ceasornicar, instalator, lămpar, tipograf, cofetar.
Cimitirul turcesc de la Reşiţa nu e turcesc. E, de fapt, un vechi cimitir din Reşiţa veche, un cimitir de creştini, de pe „Dealul Crucii”(!), abandonat de aproape 100 de ani, cimitir din care crucile au fugit şi morţii s-au răzvrătit. Multă vreme a fost linişte acolo şi peste cimitir a crescut o pădure tânără, printre care se iţeau crucile cioplite în piatră.
RSS Feed