Pe vremea clasicului Abecedar, cel cu „Ana are mere”, elevii erau elevi, în sensul că îşi vedeau de lungul nasului şi de obligaţiile pe care le aveau - de fapt, una singură, aceea de a învăţa – iar dascălii erau respectaţi necondiţionat, chiar dacă unii dintre ei erau antipatici, pretenţioşi şi ne mai băteau la palmă cu liniarul ori ne puneau la colţul ruşinii.