Vineri seara l-am cunoscut pe nea Nelu. Pe ecranele televizoarelor îmbietoare ale unei terase reşiţene juca Universitatea Craiova. Ploaia se oprise, nici nu era prea frig, poate să fi fost vreo cinşpe-şaişpe grade. Hai, să arunc şi eu o privire, mi-am zis. Aflasem şi eu că oltenii, dacă înving în meciul ăsta pot ajunge pe locul doi, că se bat la titlu.
În alte vremuri, şi nu mă refer neaparat la epoca comunistă, munca era privită ca pe o datorie de onoare. Pe atunci, era o ruşine dacă te arătau cu degetul vecinii, colegii sau prieteni pentru că nu îţi plăcea munca. Pentru că leneveai mai mult decât alţii care se trezeau cu noapte-n cap să ajungă la slujbă, să are ogorul, să sape grădina. E drept, că și pe atunci, munca cinstită nu-ți oferea un trai super-îmbelșugat.
Vineri seara l-am cunoscut pe nea Nelu. Pe ecranele televizoarelor îmbietoare ale unei terase reşiţene juca Universitatea Craiova. Ploaia se oprise, nici nu era prea frig, poate să fi fost vreo cinşpe-şaişpe grade. Hai, să arunc şi eu o privire, mi-am zis. Aflasem şi eu că oltenii, dacă înving în meciul ăsta pot ajunge pe locul doi, că se bat la titlu.
În alte vremuri, şi nu mă refer neaparat la epoca comunistă, munca era privită ca pe o datorie de onoare. Pe atunci, era o ruşine dacă te arătau cu degetul vecinii, colegii sau prieteni pentru că nu îţi plăcea munca. Pentru că leneveai mai mult decât alţii care se trezeau cu noapte-n cap să ajungă la slujbă, să are ogorul, să sape grădina. E drept, că și pe atunci, munca cinstită nu-ți oferea un trai super-îmbelșugat.
RSS Feed