„Tot ce am trăit în zadar s-a făcut zid, / tot ce-am înţeles s-a făcut fereastră”, scria Nichita Stănescu la începutul poemului „Testament”, iar prietena mea Manuela, aşa inspirată cum o ştiu din vremuri imemoriale, de când s-a inventat feisbucul şi, poate, mai dinanite(!), a alăturat celor două versuri nichitastănesciene o imagine cu un zid ca de cetate, traforat de ferestre, tot ca de cetate.
„Tot ce am trăit în zadar s-a făcut zid, / tot ce-am înţeles s-a făcut fereastră”, scria Nichita Stănescu la începutul poemului „Testament”, iar prietena mea Manuela, aşa inspirată cum o ştiu din vremuri imemoriale, de când s-a inventat feisbucul şi, poate, mai dinanite(!), a alăturat celor două versuri nichitastănesciene o imagine cu un zid ca de cetate, traforat de ferestre, tot ca de cetate.
RSS Feed