Editoriale

Criza refugiaților nu mai este de mult doar o problemă a Siriei. Acolo mor oamenii, sute de mii, și, cel puțin până acum, nu se întrezărește celebra luminiță de la capătulul tunelului. Și asta, nu pentru că în deșertul sirian nu vom întâlni tuneluri de genul celor invocate de un fost premier român la sfârșitul anilor ’90, ci pentru că acolo toleranța grupărilor jihadiste este zero.

Pinocchio s-a trezit copil prost, cioplit dintr-o bucată de lemn de către tatăl său, tâmplarul Gepetto. Pentru că micuţul cap de lemn nu ştia ce înseamnă A, B, C, 1, 2, 3, bunătate, răutate, bani, cinste, minciună etc., tatăl său l-a trimis la şcoală.

În această dimineață am fost prezent la deschiderea noului an de învățământ preuniversitar. La colț de stradă, pe bulevard, în fața școlilor buchete de flori pregătite pentru a fi vândute. Nu de florărese, pentru că în Reșița nu prea există așa ceva, ci de femei venite de prin cartierele mărginașe. Aceleași care vând pe trotuare lapte, brânză, ouă, frunze de pătrunjel, mărar și morcovi.

În natură nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă. Putem aplica teoria şi în sistemele sociale, pentru că, per global, unde cineva pierde, altcineva câştigă, aşa că, privind din afară, suma câştigului cu pierderea rămâne aceeaşi. Cu condiţia să privim din afară.

Generația actuală nu știe că în urmă cu 30-40 de ani, toamna se sărbătorea Ziua Recoltei. E de la sine înțeles că sărbătoarea se referea la recolta strânsă de pe câmpul muncit din greu de țărani. Culmea e că aceasta nu se sărbătorea la sat, așa cum ar fi fost normal, ci la oraș.