Editoriale

Cu un aşa preşedinte, momentul în care deschide gura devine ştire de primă pagină: a vorbit! Momentul nu e chiar breaking-news, dar, creează ceva agitaţie. Ce-a spus, ce-a spus?, se foiesc politicienii şi ziariştii, surprinşi nepregătiţi după aşa o lungă perioadă de tăcere. Nu ştim ce-a zis, că a vorbit puţin şi a dispărut, să ascultăm înregistrările. A, da! A spus că România are nevoie de cercetare.

Regele Mswati al III-lea este în mare suferință. El a decretat doliu național în regatul său, Swaziland, în urma unei tragedii de mari proporții. O platformă auto cu 38 dintre cele mai frumoase fete virgine ale regatului african au pierit într-un accident de circulație, în timp ce trebuiau să participe la un mare festival al triburilor bantu.

Avem un negru în echipa de fotbal a Reşiţei, dar nu avem niciunul în Consiliul Judeţean Caraş-Severin şi nici în Consiliul Local Reşiţa. A, i-am spus negru! Păi, şi pisica mea e neagră şi-i spun cu tot dragul că e neagră, fără nicio conotaţie negativă, dimpotrivă, o laud pentru negrul ei lucios şi ea e foarte mândră de asta, merge cu coada pe sus.

Până la revoluție, manualele de istorie erau pline de domnitori români care întruchipau toate calitățile bune de pe fața pământului. Erau viteji, în primul rând, miloși cu oamenii de rând, apărători de neam și de glie stămoșească, drepți, curajoși, isteți, buni negociatori, înțelepți, pricepuți la toate, cu o conduită ireproșabilă la curte și în societatea acelor vremuri.

Ofensiva justiţiei împotriva corupţiei din România a dat speranţe românilor că ţara poate fi îndreptată într-o direcţie bună şi că politica primitivă, organizată pe clanuri, ca în reţelele mafiote, poate fi destructurată. Să trecem cu vederea perioada anilor ’90, când nimic nu era aşezat, totul era tulbure şi s-a furat ca în codru.