Editoriale

În perioada interbelică, România era considerată grânarul Europei. Nu comentez faptul că, în mod paradoxal, majoritatea populației din vechiul regat mânca pâine doar duminica și la sărbători, în restul anului, la putere era mămăliga. Sigur, și porumbul este tot o cereală, ca și grâul ori secara, numai că, țăranii săraci ar fi mâncat nu doar mămăligă, ci și o felie de pâine, să nu mai vorbim de una de cozonac.

Cea mai fierbinte vară din ultimii 136 de ani, după cum spun meteorologii, este pe sfârşite. Ieşim din ea, nu ştiu dacă mai curaţi, dar mai uscaţi, cu siguranţă. Prognozele privind recoltele de cereale, legume şi fructe, de anul acesta, sunt îngrijorătoare, totul va fi mai scump, mai mic, mai concentrat, mai greu de găsit.

De trei ori, în tot atâtea zile, am avut ocazia să exclam „incredibil“ în fața unor momente de magie oferite de sportivi în competițiile pe care le-am urmărit extaziat la televizor.

A fost o vreme în care oamenii din zona euroatlantică credeau că cele mai mari provocări ale omenirii vor fi date de ştiinţă. Oamenii aveau de descoperit leacul contra cancerului, pastila care să învingă foamea, automobilul care să meargă cu apă, naveta spaţială care să ne ducă pe Marte şi înapoi, în misiuni de cercetare sau, pur şi simplu, în călătorii de vacanţă.

Într-una din seri am cumpărat de la un supermarket un kilogram de roșii. De obicei, astfel de cumpărături le fac în piață, însă atunci era prea târziu pentru așa ceva. Sincer să fiu, am avut o strîngere de inimă, înainte de a le cumpăra. Nu pentru că nu ar fi fost aspectoase, ci pentru prețul lor. Doar un leu și jumătate, în condițiile în care în piață se vând cu doi și doi lei jumătate.