Articol

Într-una din seri am cumpărat de la un supermarket un kilogram de roșii. De obicei, astfel de cumpărături le fac în piață, însă atunci era prea târziu pentru așa ceva. Sincer să fiu, am avut o strîngere de inimă, înainte de a le cumpăra. Nu pentru că nu ar fi fost aspectoase, ci pentru prețul lor. Doar un leu și jumătate, în condițiile în care în piață se vând cu doi și doi lei jumătate. Prin cap mi-au trecut tot felul de scenarii, inclusiv cel legat de expirarea termenului de valabilitate, dar m-am liniștit când am văzut că erau aduse nu din Turcia, Italia sau Bulgaria, ci din județul Hunedoara. Le-am luat, iar acasă aveam să constat că nu erau mai proaste la gust decât cele cumpărate din piață. Ba, chiar, puțin mai bune.

De la o vreme, am observat că în supermarketuri unele produse agricole românești sunt mai ieftine decât pe piața țărănească. E semn bun, dacă e să ne gândim la faptul că fermierii noștri reușesc să se asocieze pe o piață de desfacere foarte căutată la oraș. Pe de altă parte, constatăm cu părere de rău că, din punct de vedere calitativ, nu simțim nicio schimbare. Roșia continuă să ne amăgească papilele gustative, ea rămânând pe mai departe în poveștile bunicilor.

Să revenim, însă, la prețul roșiei din supermarket. Pentru cumpărător el este unul bun, nu însă și pentru producători, care are doar avantajul că cineva îi cumpără la pachet întreaga marfă. Dacă la raft roșia ajunge să coste doar atât, oare cu cât o fi ea achiziționată direct de la sursă? Un alt exemplu este cel al ardeiului. Kapia autohtonă se vinde cu 4-4,5 lei kilogramul, în timp ce ardeiul gras, care nu este românesc, sare de 10 lei. Înțeleg că prețul include și cheltuielile de transport de peste mări și țări și comisionul magazinului, dar e prea de tot, în comparație cu roșia noastră. E adevărat, aceasta din urmă se strică la trei-patru zile după ce a fost culeasă, pe când cea olandeză sau italiană rezistă cu lunile. La fel ca rușii din Siberia. Ea nu se strică și nu o vom găsi aruncată la tomberon. Dimpotrivă, poate sta liniștit printre exponatele de ceară ale unui muzeu și nu pe rafturile noastre sub formă de bulion...