Roșii

În etapa a XII-a a Ligii a IV-a, caransebeşenii au jucat sâmbătă, 24 noiembrie, în deplasare la Bocşa, meciul având de toate, de la ratări de zile mari, la eliminări.

Oaspeţii au deschis scorul în minutul 6, la prima fază mai periculoasă de atac, când Negoescu i-a pasat lui Al. Nicola, iar acesta, aflat la limita careului, a trimis puternic pe jos, învingându-l pe Călin.

Gazdele au reacţionat, iar în minutul 8, I. Nicola i-a pasat pe dreapta lui A. Nicola, şutul acestuia, din afara careului, trecând puţin peste transversala porţii apărate de Socaci.

A trecut Paştele, preţurile la leuştean, ceapă verde şi dragavei au revenit la normal, iar acest lucru nu poate decât să-i bucure pe pensionarii care mai au de aşteptat până când li se vor mări pensiile, la vară. Şi ouăle din galantare s-au ieftinit brusc, chiar şi preţul caşului de oaie înregistrează un recul, ca să nu mai vorbim de pătrunjel care au ajuns să se vândă cu un leu două legături.

Au crescut pensiile nesimţite, salariile funcţionărimii, veniturile poliţiştilor şi militarilor, au explodat lefurile parlamentarilor, ţara s-a umplut de bani, conturile bancare sunt şi ele ticsite cu economiile populaţiei caz în care, era firesc să creasă şi preţurile. Deocamdată, nu la carne, lapte, ouă, brânză, ci la fructe şi legume.

Pe vremuri, roşiile româneşti erau considerate printre cele mai bune din lume. Pe atunci, existau culturi cu soiuri autohtone apărute după zeci de ani de experienţe în institutele de cercetare, roșiile fiind trimise la export în toate țările Europei. Astăzi, le importăm și, ceea ce este mai dureros, căutăm să muncim în agricultură pentru alții, în timp ce pământul patriei a ajuns pârloagă.

Îmi place să fac piața. Să pătrund în lumea nevăzută a satului, imaginându-mi că mă plimb printre straturile cu roșii, castraveți, ceapă, usturoi. Să simt mirosul de verdeață, de mărar și de leuștean în primul rând. Și îmi mai place să mă târguiesc cu precupeții, să-i întreb de unde vin, dacă în satul lor oamenii mai fac agricultură și alte mărunțișuri de acest fel. Pe cei îmbrăcați „ca la oraș“, nu-i mai întreb.