Articol

În perioada interbelică, România era considerată grânarul Europei. Nu comentez faptul că, în mod paradoxal, majoritatea populației din vechiul regat mânca pâine doar duminica și la sărbători, în restul anului, la putere era mămăliga. Sigur, și porumbul este tot o cereală, ca și grâul ori secara, numai că, țăranii săraci ar fi mâncat nu doar mămăligă, ci și o felie de pâine, să nu mai vorbim de una de cozonac. Grâul lua calea exportului, ajungând pe mesele bogaților din Occident. Pe atunci, oamenii trăiau simplu, mai sănătoși, pentru că în pâine nu se adăugau amelioratori în procesul de panificație.

La 70 de ani distanță de acele vremuri constatăm că în ultimii doi ani producția de cereale a României a fost de aproape 19 milioane de tone, cu opt milioane de tone mai  decât în anul de vîrf, 1939. La grâu, producția aproape că s-a dublat, ajungând la 7,9 milioane de tone. E adevărat, ca și în perioada interbelică, grâul se exportă în cantități foarte mari, dar nici consumul intern nu-i duce dorul. Neplăcut este faptul că pâinea noastră cea de toate zilele are gust de orice, numai de pâine, nu. Dacă pe vremuri morarii și, mai ales, brutarii erau priviți cu admirație, astăzi oricine se pricepe să macine grâul și să facă pâine. Una fără gust care, atunci când nu se întinde precum gumilasticul, se acrește ori se face numai firimituri. Nu este de vină nici grâul, și nici făina, ci aceia pe mâna cărora ajung acestea.

Anul acesta, creșterea economică va fi influențată de seceta care a distrus culturile de cereale, în special pe cele de porumb. Dacă ar fi fost funcționale sistemele de irigații, altfel am fi discutat acum. Doar 10 la sută din suprafața agricolă a țării este irigată. În rest, Dumnezeu cu mila. Sistemul de irigații de până în 1989 a fost distrusă în dușmănie, de parcă am fi vrut să-i facem în ciudă lui Ceaușescu care, oricum, sfârșise sub ploaia de gloanțe. Acum ar fi aur pentru noi. Așa că stăm și ne uităm la cer, ne jucăm de-a paparudele și pupăm tot felul de moaște, doar, doar se îndură ăl de sus și ne trimite ploaie. Am face orice să întoarcem timpul, însă e prea târziu pentru regrete și chiar de turnat cenușă în cap.