Eveniment

Cele două „Turnuri Gemene” din zona industrială „Mociur”, vor dispărea de mâine de pe cerul Reşiţei. Este vorba despre două coşuri de fum de la fosta UCM Turnate. Proprietarul, un om de afaceri turc, care a cumpărat halele din „Mociur” şi terenul aferent a decis să demoleze cele două coşuri, înalte de 90 de metri, precum şi încă un coş mai mic, care nu se vede din afara zonei industriale.

Până noaptea târziu, înspre dimineaţă, a fost mare agitaţie şi muzică, ritm şi mulţi decibeli, pe Platoul Bucegi, în cea de-a doua zi a Zilelor Oraşului Anina. Aceasta, în ciuda faptului că spectacolele s-au urnit mai greu, sub un soare torid, cu spectatorii ascunşi pe la mese, pe sub umbrele, astfel că primele concerte au fost cam ca nişte picături de apă în deşert.

Generalul de brigadă (r) Adrian Marinescu a fost învestit cu titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Reşiţa. Acordarea titlului a fost votată în unanimitate la şedinţa Consiliului Local Reşiţa din luna iulie, a.c., „pentru contribuţia marcantă adusă comunităţii locale”.  Generalul Marinescu a fost timp de 20 de ani directorul fabricii de tunuri din Reşiţa, fostă Întreprinderea Mecanică Reşiţa, ulterior, Arsenal Reşiţa.

Structura de apărare a unei biserici medievale, din secolul al XV-lea, a fost descoperită de o echipă de arheolgi din Reşiţa şi Timişoara, la Opatiţa, judeţul Timiş. Este vorba despre un şanţ dublu de apărare, un val de pământ şi elementele structurale ale gardului de apărare din lemn, adică, o palisadă dublă şi două turnuri care flancau gardul pe latura de nord a bisericii.

Structura descoperită la Opatiţa reprezintă, până în prezent, cele mai vechi elemente de arhitectură medievală ecleziastică din Banat scoase la suprafaţă.

Ediţia a V-a „Zilelor Coşteiului”, manifestare devenită tradiţională pe perioada estivală la Coştei, desfăşurată în zilele de 24, 25 şi 26 iulie a.c., a debutat cu programe cultural-artistice la Sala Căminului Cultural, a continuat cu serată literară, lansare de carte, manifestări gastronomice şi sportive, şi s-a încheiat cu muzică şi voie bună, în partea de sat denumită „Cureche”, într-o ambianţă unică, la poalele dealului înalt şi la umbra teiilor, care au o semnificaţie aparte pentru localnici.