Mi-l amintesc de la întâlnirile liberale. Calm și cald, de o rară noblețe sufletească, un combatant echilibrat, nemânat de patimi personale, deseori exprimându-și ideile cu finețea umorului insului inteligent. Avea grijă ca în acțiunile seniorilor, aceștia să nu-și piardă busola valorilor liberale, celor mai tineri le motiva permanent avântul și sublinia mereu, că în PNL, cele mai active sunt femeile!
Cu aerul liberalului distins când intra într-o încăpere, fără a fi însă snob sau fudul și cu toată-i venerabila vârstă ce ar fi trebuit să-i încovoaie trupul, ne mira cu verticalitatea-i provenită, cu siguranță, din coloana dreaptă a interiorului său, din demnitatea și rigoarea ofițerului ce-și dorea să devină, absolvent al Liceului Militar din Chișinău, fiind.
În 2011, l-am vizitat pe patul de spital unde fusese internat pentru o mai veche problemă de sănătate și l-am întrebat abia atunci – deși puteam s-o fac de atâtea ori, în alte ocazii – „De ce liberal, domnule Tăbăcilă?” La 84 de ani pe care-i avea la vremea aceea, mi-a povestit, cu vocea blajină a unui bunic că întreaga copilărie și adolescență i-au fost marcate de educația aleasă a unor liberali de marcă. A crescut sub influența unui mare boier, nepotul lui Barbu Ștefănescu Delavrancea, ce-și avea moșia în comuna Lungani iar tatăl său, liberal și el, primar al orașului Târgu Frumos, timp de două mandate, i-au insuflat respectul pentru valorile liberale.
Încă din 1946 a intrat în Partidul Național Liberal, păstrându-și carnetul cu care s-a dus la București, imediat după Revoluția din 1989, constant și consecvent fiind în credințele sale, luptând pentru libertate, drepturi individuale, stat de drept, toleranţă şi pluralism, proprietate privată și concurenţă, fie că a fost sau nu pe liste electorale de partid. Avea rezerve mari față de traseiștii politici pentru că știa că aceștia își vând cu ușurință principiile pentru privilegii.
În 1957, având gradul de capitan, a fost „epurat” din armată, fiind învinuit că a fost susținător al partidului liberal și membru al organizației de tineret. Ulterior, după mai mulți ani, în rezervă fiind, a fost avansat la gradul de maior. După trecerea în rezervă, a lucrat ca funcționar în domeniul cultural la Ciacova în Timiș, apoi la Teatrul de Stat Reșița, a fost o perioadă mai indelungată președintele Automobil Clubul Român, filiala Caraș-Severin iar ulterior funcționar la UCM Reșița, de unde s-a pensionat în 1987.
La început de februarie 2016, când Ioan Tăbăcilă s-a stins din viață, două coroane de flori – una din partea PNL Reșița și alta din partea liberalului Ioan Popa - înfășurate în steagul organizației, l-au însoțit pe ultimul drum pământean.
Tot atunci, ca ultim omagiu, la final, am luat drapelul, l-am împăturat și i l-am înmânat Cristianei Schmaller, întru amintire. Între durere și resemnare, a apucat să-mi mulțumească, spunând:
„M-aș bucura ca voi, cei de azi, să continuați spiritul liberal pe care l-a avut tata..."
prof. Lucia Elena Peia
RSS Feed