Articol

Am mai folosit titlul celebre piese de teatru şi film, „Un tramvai numit dorinţă”, de Tennessee Williams, fie la articole cu referire chiar la piesa de teatru, jucată şi la Reşiţa, fie la articole cu trimitere la controvesatul tramvai reşiţean, desfiinţat în 2011. Dar acum, când primarul Reşiţei, Ioan Popa, propune reînfiinţarea tramvaiului, apreciez că titlul acesta merge la fix!

În discuţiile despre reintroducerea tramvaiului ca mijloc de transport în comun al călătorilor, reşiţenii s-au împărţit în două tabere (cum era de aşteptat). Nu ştim cât de mulţi sunt pro, câţi sunt contra, însă cei contra sunt cei mai vehemenţi. Unii chiar se arată înfuriaţi şi au scos la înaintare arsenalul de înjurături grele. Aş zice să le fie ruşine, dar nu cred că înţeleg această noţiune.

Personal, în calitatea mea de fost călător cu tramvaiul, afirm că m-am simţit incomparabil mai confortabil în tramvai decât în actualele autobuze. Nu am maşină, însă am călătorit şi călătoresc destul de des fie cu taxiul, fie cu maşinile unor prieteni sau cunoscuţi. Ştiu ce înseamnă să stai cu maşina în staţia de tramvai până ce călătorii îşi târăsc beşinile de pe trotuar, peste carosabil, agale, până în tramvai. Deci, când eşti în maşină, pietonii care traversează strada sunt nişte inamici! Mai ales când eşti grăbit, te apucă dracii şi îţi vine să scoţi capul pe geamul maşinii, să le spui măcar: „Hai, hai, mai cu talent! Că se închide la non-stop!”. Să nu mai amintim de unele semne cu degetele şofereşti.

Ca să nu o mai lungesc mult: eu sunt, totuşi, pro-tramvai. Problema aceasta cu privire la călătorii care traversează carosabilul când soseşte tramvaiul în staţie cred că poate fi rezolvată ca în toate marile oraşe din ţară şi din străinătate. În staţii se pot amenaja refugii pentru călători. E adevărat că acele refugii muşcă din lărgimea carosabilului, dar la Reşiţa strada mare este destul de mare, adică destul de largă. În Timişoara, de exemplu, sunt străzi mult mai înguste pe care sunt amenajate astfel de refugii. Şi funcţionează. Aşa că eu îmi doresc tramvai în Reşiţa! Doar îmi dau cu părerea, ca tot reşiţeanul, că refugiile ar rezolva una din problemele pentru care şoferii urăsc tramvaiul.

Pe de altă parte, sunt de acord şi cu ce a spus Ioan Popa, citându-l pe un nu ştiu ce urbanist sau arhitect, ce-o fi fost, că nu mai ţin minte: „Oraşul trebuie să fie al locuitorilor, nu al maşinilor!”. Aşa şi cu Reşiţa, trebuie să fie a reşiţenilor, nu a maşinilor!