Articol

Ieri, mi-a cerut un timişorean să-i caut câteva lucruri reprezentative pentru Reşiţa, să fie reprezentative, dar să fie şi ceva interesant, ceva deosebit. Să caut şi să-i transmit, căci are el de făcut un material, ceva între documentar şi artistic. Din istorie sau din actualitate? Actualitate. Era să-i spun că cele mai vizibile lucruri din actualitate sunt tristeţea şi cinismul reşiţenilor. Se văd de la distanţă, plutesc în aer, se lasă peste străzi, cum se înălţau şi se lăsau, pe vremuri, fumul furnalelor şi aglomeratorului, focurile de la oţelărie şi de la cocserie.

De la distanţă, cinismul se vede pe feisbuc. Acolo, cum scrii ceva de laudă la adresa Reşiţei, îţi sar în cap reşiţenii vigilenţi, care îţi arată, în contrapondere, toate mizeriile, trotuarele sparte, străzile lăturalnice desfundate, dar şi centrul civic, cu dale chinezeşti fărâmiţate. Dacă vorbeşti de vreun proiect pentru modernizarea Reşiţei, automat îţi arată altă urgenţă care nu suferă amânare. Oricum nu au încredere în niciun proiect, o să fie tot un că...t, ca şi minciunile cu tramvaiul, cu funicularul, cu mall-urile ce ar urma să mai fie construite. Ei, bine, mall-urile s-ar putea să se facă, dar, oricum, reşiţenilor nu le plac! Sunt capitaliste şi sug sângele poporulu! Şi ce dacă s-a reparat fântâna arteziană şi s-a făcut o promenadă cu platani! Ce mare lucru! Cât despre tristeţea reşiţenilor, ea a devenit deja celebră, a fost expusă şi în presă, în comentariile de pe FB. Din câte ştiu, triteţea reşiţeană este cântată deja şi de poeţii locali. Tristeţea aceasta a şi plasat, în urmă cu vreo doi ani, Reşiţa pe primul loc al unui clasament cu privire la oraşele în care se trăieşte cel mai rău. Ştirea s-a tot reluat anul trecut şi anul acesta. E de precizat, am mai scris o dată lucrul acesta, că acel clasament era făcut în urma unui sondaj în care chiar locuitorii oraşelor erau invitaţi să spună cât de rău sau cât de bine trăiesc. Deci, era vorba despre un sondaj privind percepţia cetăţenilor despre nivelul lor de viaţă. Şi ce răspunde reşiţeanul mediu când îl întrebi cum trăieşte?! El răspunde scurt: prost!

Aşa am vrut să-i scriu timişoreanului, dar m-am răzgândit. Aşa că o să-i spun că cel mai reprezentativ şi frumos lucru pe care îl are Reşiţa este Bârzava. Ea, săraca, a ţinut localitatea în spate din fragedă pruncie, apoi mai ales în „epoca fierului”, care a durat din 1771 până în 1990. Bârzava, draga de ea, ţine Reşiţa vie şi în zilele noastre. Şi cât va mai curge Bârzava, vor trăi şi reşiţeni pe malurile ei, mai prost sau mai bine. După împrejurări. Căci, vorba aceea, „Cine bea o dată apă din Bârzava, întotdeauna se întoarce la Reşiţa!”, de la Reşiţa se trage, nu de altundeva!