Articol

Isprava echipei de fotbal a Islandei, care a eliminat echipa naţională a Angliei de la Euro 2016, a făcut înconjurul lumii, islandezii fiind consideraţi cea mai mare surpriză din lumea sportului din ultima jumătate de secol. Surpriza nu este cântărită strict din perspectivă sportivă, ci este analizată şi din punct de vedere financiar, luând în considerare că, de exemplu, unul din jucătorii Angliei, Wayne Rooney, era evaluat, la un moment dat, la preţul de 60 de milioane de euro, mai mult decât preţul întregii echipe a Islandei. E drept că, acum, preţul fotbalistului englez a mai scăzut.

Deci, cum este posibil? În ce lume trăim, dacă un fotbalist din marile campionate europene poate ajunge la preţul de 100 de milioane de euro, în timp ce, tot spre exemplu, unele fabrici din România, cu mii de angajaţi, s-au vândut cu unul sau doi euro!? Care este valoare lucrurilor, cât costă, astăzi, un boxer, un tenismen, un sudor, un tractorist? Cât costă, oare, un dentist, cum este antrenorul echipei Islandei?

Se spune că banul dirijează lumea! Nimic mai fals! În realitate valoarea banului, valoarea lucrurilor, valoarea oamenilor sunt elemente volatile, sunt aburi, care se risipesc ori se aglomerează în funcţie de mentalitate zilei. Un gladiator, în antichitate, costa foarte mult. Un făuritor de oale, avea şi el preţul său. Acum, nu mai costă nimic, pentru că au dispărut.  În schimb, au apărut consilierii judeţeni şi locali. Sunt funcţii la mare căutare, pentru care, în zilele noastre se dau aprige bătălii. Câţi consilieri judeţeni ai de partea ta, atâta putere ai, atâţi bani poţi manipulezi. Dar, ce faci dacă nu ai destui consilieri? Îţi cumperi! Cel puţin, aşa spune o vorbă din bătrâni (desigur, adaptată).

Să nu ne ascundem după deget. După rundele boicotate de instalare a unor consilii locale şi a Consiliului Judeţean  Caraş-Severin, politicienii spun că se trage de timp pentru negocierea unor alianţe. Iar, în plan secund, se vorbeşte despre cumpărarea unor consilieri. Cumpărare la propriu, pe bani, nu pe promisiuni. Desigur, acest negoţ (presupus) poate exista doar în imaginaţia populară. Sau este posibil ca zvonul să fi fost lansat chiar de anumiţi politicieni, ca să arate cât de netrebnici sunt cei din tabăra adversă. Nu există date concrete privind încercări de cumpărare a vreunui consilier, deci, din perspectivă oficială, noi spunem că aşa ceva nu există! Dar, „pe piaţă”, a fost lansat şi un preţ: 100.000 de euro. Observ că preţul este cunoscut şi acceptat de mai toată lumea; atât costă un consilier judeţean. Şi, dacă tot s-a stabilit preţul, imaginaţia populară ia avânt. Ca la jocul de imaginaţie cu posibilul câştig la loto, că ce aş face cu banii câştigaţi, dacă aş câştiga?! Nişte concetăţeni îşi dădeau cu părerea. „E o sumă bunicică! Eu aş accepta!”, îmi spuneau cu seninătate vreo doi alegători. E mult? E puţin? Habar nu am! Oricum, e un preţ de conjunctură, iscat din vâltoarea unui „joc” nou inventat de politicieni. Jocul de-a boicotul. Un joc urât, dintr-o perioadă tristă a politicii din judeţul Caraş-Severin.