Cât de dureroase sunt dimineţile învinşilor! Dacă ziua luptei s-a desfăşurat dramatic, cu paşi înainte şi înapoi, lateral şi, din nou, înainte, cu strategii, cu speranţă, poate şi cu ură, în orice caz cu adrenalină, dacă seara înfrângerii s-a consumat cu stupoare, cu oblojirea rănilor, cu oboseala care amorţeşte simţurile, dimineaţa învinsului reprezintă momentul dureros al singurătăţii.