Articol

PSD a câştigat alegerile pentru Consiliul Judeţean Caraş-Severin, însă, la o diferenţă prea mică pentru a avea asigurată majoritatea. Să recapitulăm: PSD are 14 consilieri judeţeni, PNL - 13, UNPR - 2 şi PMP - 2 consilieri judeţeni, iar pentru majoritatea simplă e nevoie de 16 voturi. Pentru PSD pare (sau părea) simplu să obţină majoritatea de 16 voturi, printr-o alianţă cu oricare din cele două partide mai mici, UNPR sau PMP.

Părea simplu, mai ales pentru că UNPR-ul a fost un aliat tradiţional al PSD-ului. Alianţă care a funcţionat de la bine în sus, cu excepţia cazurilor în care „interesul naţional” cerea altfel. Insă „interesul naţional” este extrem de versatil (nestatornic), când vine vorba de o suspendare, de o ridicare a imunităţii, de atribuirea unor servicii,... cum ar fi managementul deşeurilor. Greu de identificat interesul naţional în multe cazuri. Bine, generalul Gabriel Oprea (fostul şef al UNPR) putea să-l identifice cu celeritate şi precizie, dar, momentan, a ieşit din joc, aşa că e greu, foarte greu...

Şeful PSD Caraş-Severin, Ion Mocioalcă, e şi el specializat pe „interesul naţional” fiind şi preşedinte al Comisiei de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Aşa că, nu ne miră faptul că a identificat cu relativă uşurinţă care este „interesul judeţean” în Caraş-Severin. Interesul judeţean (conform Mocioalcă) este o alianţă a PSD-ului cu amândouă partidele mici, astfel încât să ofere social-democraţilor o oarecare stabilitate în conducerea judeţului, cu 18 voturi. De ajuns pentru decizii curente, de ajuns pentru numirea conducerii Consiliului Judeţean, conducere pe care Ion Mocioalcă a şi anunţat-o, ca să înlăture alte speculaţii: preşedinte de la PSD, Silviu Hurduzeu, vicepreşedinţi de la cele două partide aliate, Mihai Bona - UNPR, Ionuţ Popovici - PMP.

Problema apare când vine vorba despre decizii ale CJ privind patrimoniul instituţiei. Orice decizie privind vânzarea, cumpărarea, concesionarea, închirierea bunurilor de patrimoniu, de la drumuri, terenuri sau clădiri, până la maşini, utilaje, mobilier, candelabre, obiecte de artă etc..., trebuie luată cu două treimi din numărul consilierilor, adică e nevoie de 21 de voturi. Deci, e nevoie de cel puţin încă 3 voturi ale liberalilor. Greu, foarte greu!...

Nu ne rămâne decât să sperăm că în deciziile privind patrimoniul nu se vor amesteca interesele de partid şi se va ţine cont numai şi numai de „interesul judeţului”. Deci, când spun ce am scris mai devreme, mă şi apucă râsul! Fiindcă, după cum spuneam, atât „interesul naţional”, cât şi „interesul judeţean” sunt chestiuni abstracte, în schimb, interesul de partid poate fi uşor de identificat aplicând formula: e bine pentru ţară, ce e bine pentru noi!

Acum, instalarea consiliului judeţean şi alegerea conducerii întârzie, din motive birocratice şi contabile. Întârzie şi face loc la alte speculaţii. Zice că liberalii nu dorm şi încearcă să facă ei majoritatea, cumpărând aliaţi cu promisiuni, chiar şi cu bani! Eu nu cred aşa ceva! Ar fi o mare prostie să cumperi un Consiliu Judeţean, pe care, apoi, să fii nevoit să-l administrezi tot cu colaborarea celui de la care l-ai cumpărat, adică să fii tot la mâna vânzătorului. Mult mai confortabil ar fi pentru liberali să stea în opoziţie şi să obţină pe parcurs ce e de obţinut, funcţii şi posturi în linia a doua, în schimbul colaborării în problemele care cer două treimi din voturi. Desigur, aşa ceva s-ar întâmpla numai într-o lume în care totul se vinde şi se cumpără, într-o lume bazată pe interese egoiste. În schimb, în lumea descrisă de politicieni în campania electorală, în care politicianul e în slujba cetăţeanului, voturile se vor da exclusiv pe bază de convingeri şi de conştiinţă.

Una peste alta, indiferent de situaţie, că e pe interese, că e pe convingeri, PSD şi PNL, în CJ Caraş-Severin, sunt condamnate să coopereze.