Menu

Articol

Conaţionalul, lebăda şi capra

În anul 1990, la începutul aventurii noastre în lume, europenii erau şocaţi de gestul unor ţigani români care vânaseră lebedele de pe un lac din centrul Vienei, le jumuliseră şi le prăjiseră pe jarul încins, după toate regulile şatrei, pentru a le putea mesteca mai uşor. Mâncătorii de lebede împărăteşti au primit doar o muştruluială din partea autorităţilor, întrucât, pe de-o parte au înţeles că amărâţii ăia veneau dintr-o ţară despre care se vorbea că se murea de foame, iar pe de altă parte, în codul penal austriac nu era prevăzut o pedeapsă aplicată devoratorilor de lebede.

Între timp, o chestie asemănătoare s-a întâmplat în Marea Britanie, tot cu o lebădă, sau mai multe, dar spre deosebire de Viena, autorii au rămas necunoscuţi. Localnicii au rămas muţi de uimire şi  şi-au amintit imediat de păţania vienezilor din anii ‘90. Cum, însă, penele jumulite şi labele de gâscă abandonate pe malul lacului nu au condus la identificarea autorilor, măgăreaţa a picat, cum altfel?, pe români. Că or fi fost sau nu ţigani de-ai noştri lihniţi de foame, Dumnezeu ştie. Cert este că tinicheaua de mâncători de lebede a rămas până la începutul acestui an când, iată, românii sparg din nou gura burgului, dovedind că se descurcă în orice situaţie când vine vorba de săturat burţile.

Doi conaţionali au fost prinşi cu capra tranşată în sac. Dar nu orice fel de ieduţă, ci una de fiţe, de la Grădina Zoologică din Berlin. Băieţii au profitat de neatenţia paznicilor, au sărit gardul şi i-au luat gâtul bietei căpriţe din rasa Angora. În faţa judecătorilor cei doi s-au jurat pe ce aveau mai scump că, dacă nu le-ar fi fot atât de foame, nici în visele nu s-ar fi atins de biata capră. Neamţul nu s-a lăsat impresionat de lacrimile lor şi i-a condamnat la nouă luni de închisoare.

Parafrazând vorba românească cu hoţul, oul şi boul, mă întreb dacă nu cumva mâine-poimâine vom auzi de conaţionali cu girafa la proţap ori cu ceaunul în care fierbe un gulaş de bizon. Aşa, ca să le facă în ciudă ălora din lumea civilizată şi nu pentru că le-ar fi foame.

Powered by Jasper Roberts - Blog