Articol

În Universitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa (UEMR) cresc tensiunile, ca urmare a faptului că fuziunea cu Universitatea de Vest Timişoara  (UVT) este suspectată ca fiind un „aranjament”, care să favorizeze doar câteva cadre didactice, în frunte cu rectorul Doina Frunzăverde. În schimb, conform negocierilor, fuziunea ar duce la desfiinţarea a cel puţin unei specializări, la Reşiţa, şi la niciun fel de avantaje privind finanţarea, deoarece banii pentru funcţionarea universităţii mărite, rezultate prin absorbţia UEMR de către UVT, tot de la Ministerul Educaţiei trebuie să vină.

Negociere sau monolog?

Se aud voci ale cadrelor didactice, nemulţumite de ermetismul negocierilor, de faptul că nu au informaţii privind viitorul lor şi al  universităţii reşiţene. De acest fapt se plâng chiar şi unii membri ai comisiei de negociere, din cauză că negocierile se poartă în două etape. Mai întâi, doar rectorul Doina Frunzăverde şi un mic grup de apropiaţi discută cu reprezentanţii UVT. Şi, cu siguranţă, lucruri concrete, cum ar fi negocierea de posturi în noua structură, se discută în grupul restrâns. Apoi, sunt acceptaţi la discuţii şi ceilalţi membri ai comisiei. Dar, nu e vorba despre discuţii, ci de monologuri ale rectorului UEMR şi ale reprezentantului UVT, care prezintă ce s-a hotărât. Aşa s-a întâmplat şi la „negocierea” de săptămâna trecută, de la Reşiţa, când „simpli membri” ai comisiei de negociere au aşteptat aproape o oră, în Sala Senatului, până să vină Doina Frunzăverde, cu „apropiaţii” şi cu prorectorul UVT Mădălin Bunoiu. Aceasta după ce au avut loc discuţii separate, în grup restrâns.

Fuziunea, un aranjament?

Una peste alta, se ştie, oficial, că fuziunea se poate face doar în condiţiile în care Ministerul Educaţiei o finanţează, bugetând apoi şi funcţionarea, în funcţie de numărul de studenţi. Astfel că prof. univ. dr. ing. Eugen Răduca, de la UEMR, se întreabă care ar fi rostul fuziunii.  Iar profesorul Eugen Răduca a şi punctat, într-un interviu acordat recent publicaţiei Express de Banat: „Suspectăm că această fuziune este de fapt un aranjament, care însă aduce prejudicii importante comunităţii locale, proprietarul moral şi beneficiarul de facto al rezultatelor obţinute de UEMR”.

Profesorul Răduca a mai spus că este de acord cu faptul că, în general, problemele trebuie rezolvate în interiorul universităţii. Acest lucru a şi fost respectat de cadrele didactice, însă, după „duşul rece” al descinderii DGA la universitate şi după apariţia unor probleme grave, inclusiv neplata salariilor şi ameninţarea cu desfiinţarea universităţii, lucrurile nu mai pot fi ţinute ascunse sub preş.

Se pierd specializări

Un alt cadru didactic din UEMR declară: „M-am simţit profund mâhnit că se insistă pe sistarea specializării Drept European şi Internaţional, din octombrie 2016, începând cu anul I de studiu. Mult mai grav decât frustrarea mea personală, este efectul pentru UEMR, adică pierderea unei specializări de nişă care ar fi putut ridica foarte mult universitatea noastră alături de Centrul de Antreprenoriat şi Management Intercultural. Nu este bine să renunţăm la elemente care ne fac unici, interesanţi şi competitivi pe piaţa ofertelor de studiu universitar, chiar dacă avem probleme de moment cu găsirea de cadre didactice pentru diferite discipline care sunt predate la specializarea în cauză”, spune lect. univ. dr. Cristian Rudolf, preşedintele sindicatului FIRES din universitatea reşiţeană.

Deşi declaraţia profesorului Rudolf este confidenţială, nu are rost să-i protejăm identitatea, întrucât, am aflat că, între timp, rectorul universităţii a luat la cunoştinţă de punctul său de vedere. Şi, în fond, nu este vorba decât despre o opinie, rezultată dintr-o îngrijorare îndreptăţită.

Stop revendicărilor!

Să nu uitm un „amănunt”. La negocierea privind fuziunea, reprezentanţii UVT au cerut ca angajaţii UEMR să renunţe, printr-o declaraţie în scris, la acţiuni în instanţă pentru recuperarea drepturilor băneşti legate de plata cu ora, legate de cele câştigate de sindicat sau oricare altele, după realizarea fuziunii.

Cine pierde?

Dincolo de îngrijorarea cadrelor didactice, creşte nemulţumirea studenţilor. Nu prezentăm informaţii cu privire la studenţii care, lesne de înţeles, s-au organizat în gupuri de discuţii. Însă, dacă tensiunile se acumulează în acest ritm, nu ar fi de mirare să explodeze în stradă. Mai ales dacă nemulţumiţii vor reuşi să atragă şi o parte din membrii comunităţii locale. Pentru că, studenţii sunt studenţi azi, mâine, câţiva ani, dar, aşa cum spunea profesorul Eugen Răduca, cea care pierde pe termen lung este comunitatea locală.