Articol

După unele indicii, e destul de simplu să fii bărbat, dacă ai o orientare sexuală definită, ştii să citeşti, înţelegi ce citeşti şi ai măcar o maşină. Îţi pui o poză mişto pe feisbuc, distribui nişte bancuri, comentezi fenomenul #rezist, mai flirtezi cu doamnele nefericite sau cu alea fericite, care îşi încep ziua cu postări de genul, „Bună dimineaţa prieteni! Cine vrea o cafeluţă?!”, şi viaţa ta socială e împlinită. Mai rezişti sau mai cedezi ispitelor, după cum ţi-e felul, după timp, statut social (căsătorit/necăsătorit), după buget. În general, nici capu' nu te doare! Dacă mai ştii şi un picuţ de engleză, chiar ai putea fi bărbatul de succes al zilelor noastre.

De ce ar fi, totuşi, ceva probleme cu femeile! Pentru că, aşa cum ni s-a transmis din surse orale şi scrise, femeia este sursa ispitelor sau, chiar, ispita însăşi! Ea este de categoria a doua, pentru că a fost extrasă din coasta bărbatului. Evident, era pe-acolo o coastă în plus, căci altfel bărbatul ar fi rămas cu una în minus. Aşadar, a fost creată ca o anexă, să-l bucure pe bărbat, să-l asculte şi să-l slujească. Bărbaţii galanţi spun, să-l completeze, ceea ce sună mult mai politically correct. Şi, mai presus de toate, a fost creată pentru ca bărbatul să aibă pe cine da vina. Ispita! Fără Ea, fără femeie, lumea nu s-ar fi complicat atât, bărbaţii s-ar fi înmulţit prin diviziune, n-ar mai fi muşcat din fructul cunoaşterii, asimilat şi cu fructul păcatului(!), n-ar mai fi fost crime, violuri şi războaie şi nici partide politice! O lume perfectă! Dar, a venit ispita în lume şi, de atunci, bărbatul face şi drege, iar când greşeşte, are pe cine învinovăţi: ispita!

Aşadar, în mod oficial, aşa cum bine aţi citit în cărţile sfinte, rolul femeii nu este în primul rând de a sta la cratiţă şi de a naşte, ci, acela de a ispiti! Şi, de câteva mii de ani, nu foarte multe, vreo cinci mii, femeia încearcă să se dezvinovăţească. Să arate bărbaţilor că nu ea este sursa păcatelor, sursa tensiunilor, că e egală cu bărbatul, că poate face ceea ce face bărbatul, poa' să poarte salopetă, bocanci şi cască de protecţie, de exemplu! Sau blugi groteşti, rupţi în genunchi şi cu turul lăsat. Aici, poate că femeia greşeşte. Poate, zic, nu sunt sigur. Dar, ce-ar fi dacă femeia şi-ar asuma rolul care i s-a dat. Nu mă mai acuzaţi fraţilor, domnilor, bărbaţilor! Cum să mă acuzaţi că sunt ispititoare, când, vedeţi bine, încă din prima zi a creaţiei, acesta a fost rolul meu, să ispitesc. Cum poţi fi acuzat că faci ceva pentru care ai fost destinat?!