Articol

Un șef de inspectorat județean de poliție spunea zilele trecute că la ei în instituție e mult de lucru, iar salariile sunt modeste. Evident, omul nu a precizat ce înseamnă salarii modeste, să înțeleagă toți cei care ar putea crede că polițiștii sunt plătiți cu puțin peste salariul minim pe economnie, iar din solda primită își pot cumpăra doar salam din biscuiți și bake rolls. Sau, dacă, prin comparație, sunt la fel ca ale altor categorii profesionale sau se apropie de acestea. Căci, dacă e să vorbim de salariile magistraților, putem spune că sunt mici, nu însă modeste. Dacă, însă, ele s-ar compara cu lefurile bugetarilor sau ale muncitorilor, sunt chiar foarte mari. Și nu doar salariile, ci și pensiile. Iar comparația dintre unii și alții nu se oprește aici. În timp ce în companiile private oamenii stau în permanență cu frica de disponibilizărilor, în Poliția Română se fac angajări din două în două luni, și cu toate acestea nu întâlnești crac de polițist noaptea pe stradă.

Nu minimalizez importanța acestor instituții într-o țară liberă și democrată în care statul ar trebui să se îngrijească ca toți cetățenii săi să trăiască decent și nicidecum în sărăcie sau la limita acesteia. Tocmai din acest motiv nu pot să nu remarc cinismul acestui inspector-șef când vorbea de salariile polițiștilor. E drept, poate nu toți primesc salarii foarte mari, dar majoritatea se găsesc în această situație pe când într-o companie, cum este UCM Reșița, de exemplu, salariile sunt o rușine, aliniate la aceeași valoare. Asta, în condițiile în care și muncitorii de aici au contribuit la creșterea economică a României de care se tot vorbește în această campanie electorală. Și în UCM Reșița (încă) lucrează specialiști în activități care doar la Reșița au loc, specialiști care, la rândul lor, au pregătit meseriași în toată țara. Sigur, nimeni nu-i de vină că ei s-au făcut lăcătuși, strungari ori bobinatori și nu polițiști, dar asta nu înseamnă că unii ar trebui să chinuie ori să moară de foame.  

Să nu mai vorbim de pensii. După 40 de ani de muncă, un ucemerist care a participat la procesul de fabricație a locomotivelor, a motoarelor disel, a turbinelor și echipamentelor hidroenergetice și a asigurat întreținerea hidrocentralelor din această țară primește o pensie puțin trecută peste 1.000 de lei și nu de euro cum primesc cei din poliție ori magistratură. 1.000 de lei este răsplata muncii lui de o viață întreagă la ridicarea gradului de bunăstare al acestei țări. E ca și cum nu ar fi. La fel ca respectul statului pentru ce au făcut acești oameni.