Articol

De azi încep o viaţă nouă! Mi-am propus încă de aseară ca în această dimineaţă să duc ultima pungă cu gunoi menajer amestecat şi să trec la sistemul civilizat de selecţie, implementat de administraţia publică. Eram puţin emoţionat că, iată, trec într-o eră nouă, era selecţiei, de aceea, cred, nici n-am prea dormit bine şi m-am trezit de vreo două ori să beau apă.

Dimineaţa, zis şi făcut! M-am îmbrăcat repede şi am scos punga din găleata de gunoi, de sub chiuvetă. Momenatan am pungi de culoare roz pentru gunoi. I-am cercetat conţinutul cu nostalgie. În fond, te desparţi de deşeuri, te desparţi de propria viaţă, cu atât mai mult, în cazul de faţă, în care trecutul meu recent era total amestecat pentru ultima oară. De aici înainte începe rigoarea, mi-am zis. În pungă nu era cine ştie ce; o cutie din carton de pastă de tomate, resturi de la doi ciorchini de strugure, un pachet de ţigări şi mucuri de ţigară, şerveţele mototolite, un ambalaj de plastic de la nişte prăjituri, oase de pui de la o friptură cumpărată de-a gata de la supermarket, plus ambalajul de hârtie aferent. Am ieşit din casă, aţă la platforma cu containere. La mine, lângă bloc, n-au venit containerele colorate pentru colectarea selectivă, sunt tot alea vechi, din tablă. Nu-i nimic, o să vină, aşa a promis primăria, că se amplasează în tot oraşul zilele astea. Am azvârlit punga de la distanţă, cu boltă, în gura larg deschisă a unuia din cele patru containere înconjurate de mizerii. Pe urmă am mers la magazinul de cartier, să-mi cumpăr pungi colorate pentru deşeuri menajere. Vânzătoarea, care mă cunoaşte bine, fiind client fidel, a vrut să-mi dea tot pungi roz. Nu doamnă, daţi-mi alte culori, căci, de astăzi, viaţa mea se schimbă, încep să devin selectiv. Pe lângă roz, mai avea pungi negre şi verzi. Galben şi albastru n-aveţi? S-a uitat ciudat la mine şi numa’ a clătinat din cap că nu. OK, daţi-mi negre şi verzi.

Acasă, am două găleţi. Asta e, n-am mai multe şi, pe de altă parte, mă gândesc ce-aş face cu patru găleţi înşirate prin bucătăria mea de apartament de bloc. Într-o găleată am pus o pungă neagră, asta e pentru biodegradabile. În cealaltă, punga verde. Conform containerelor oficiale, verde e pentru sticlă, dar sticlă nu prea arunc, aşa că, la mine, verde va fi pentru plastic şi metal. Iar o pungă, din cele roz, care are şi urechi, am agăţat-o de butonul unui corp de dulap de la bucătărie. Provizoriu, până găsesc altă soluţie. Asta roz va fi pentru mine albastră, pentru hârtie şi carton.

Aşadar, codurile de culori ale primăriei: albastru - hârtie şi carton, galben - plastic şi metal, verde - sticlă. Pentru biodegradabile primăria n-are. Sau rămân tot alea de tablă. Mai vedem. Iată şi codurile din bucătăria mea: negru - biodegradabile, roz - hârtie şi carton, verde - plastic.

Relativ mulţumit, m-am apucat să-mi fac o cafea. La filtru. În cafetieră, rămăsese filtrul de hârtie cu zaţul de cafea. Sai aşa! Unde arunc asta? Hai să fiu disciplinat. M-am apucat să scot zaţul cu linguriţa din punguliţa de hârtie şi pe urmă, am şi spălat-o. Zaţul la negru, filtrul de hârtie, la albastru, care la mine e roz.  Deci, am început! Bine, să-mi fac micul dejun. Două ochiuri, cu caşcaval şi murături de castraveţi. Cojile de ou - la negru. Cofrajul de ouă, care s-a golit - la albastru, care la mine e roz. Ambalajul de la caşacaval - la galben, care la mine e verde. Ghinion! Mai am un singur castravete în borcan. Deci, am şi un borcan gol de sticlă. N-am pungă pentru sticlă, aşa că-l las, deocamdată, pe masă. Fac o mişcare greşită şi trântesc farfurioara de faianţă, care se face ţăndări pe jos. Faianţă! Unde pun faianţa? Nu scrie nicăieri de faianţă. Mătur pe jos şi o arunc dracului la biodegradabile. Las’ că încep seelcţia de mâine. Tot n-a adus încă primăria containerele. Dar, observ că viaţa mea a devenit deja mai complicată.

Sunt curios să văd cum o să se descurce operatorul de salubritate al oraşului cu patru tipuri de maşini, pentru patru tipuri de gunoaie. Şi ce-o să facă cu ele.