De mai bine de un an, DNA și DIICOT au declanșat o adevărată ofensivă împotriva funcționarilor publici, primarilor, consilierilor de tot felul, secretarilor de stat și miniștrilor care iau șpagă. Într-un timp, nu exista zi în care să nu fi auzit că un politician, indiferent de partidul din care făcea parte ajunsese la Parchet. Bineînțeles, cu mascații și televiziunile după el. Devenise ceva obișnuit, încât nici măcar nu am observat că până și primul-ministru a ajuns la DNA pentru declarații.
Ultimii pe lista lungă a suspecților de fapte de corupție este directorul Sălii Polivalente București, șeful Direcției Control Activități Nucleare, un fost procuror șef al DIICOT, un fost șef al ANAF și un director care a condus Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Persoane de la care te aștepți să respecte legea și nicidecum să o încalce. Tentațiile sunt mari, iar banul este ochiul dracului. Nu te mai gândești la consecințe, ci doar la fericirea de moment. Sau, mai bine spus, la o presupusă stare de bine. Ne-am obișnuit cu asemenea situații și, de cele mai multe ori, nu le mai luăm în seamă.
Ceea ce mă surprinde cu adevărat, este tupeul nemărginit al unor personaje de acest gen. Un tupeu generat de lăcomia care le întunecă rațiunea. Oamenii ăștia nu se zbat să ajungă în funcții cheie doar de dragul de a conduce o instituție sau un minister, ci pentru a se îmbogăți cât timp stau pe acel post. Cer și primesc șpagă pentru că, la rândul lor, la angajarea sau numirea pe funcție, li se solicită același lucru. E un circuit al banilor în natură care funcționează de ani de zile. Culmea, el nu este abandonat nici măcar în condițiile în care unii știu sau bănuiesc că au convorbirile telefonice interceptate, însă nu se pot abține. Banul le-a luat mințiile și nu se mai pot controla. Ionesie Ghiorghioni, spre exemplu, îi cerea denunțătorului să vorbească codat sau în șoaptă, având convingerea ascultării telefonului. Știe, dar tot se amăgea că nu va fi prins vreodată. Că alți rechini mai mari sunt pe țeavă și trezesc interesul procurorilor. De altfel, unul ca el, care umbla cu miloaga toată ziua, trecea drept un tip blând, milostiv și cu frica lui Dumnezeu. A ctitorit un schit la Bucova în memoria fiului mort în accident de circulație. Degeaba a făcut-o, spun oamenii locului, dacă o parte din banii cu care l-a înălțat au venit din șpăgi sau din afaceri necurate.
În astfel de situații, merită oamenii ăștia altceva mai bun decât mascați, DNA, DIICOT și ferestre zăbrelite? Eu zic că, nu!
RSS Feed