Articol

Poetul sibian Dumitru Cristănuş şi-a lansat de curând, la Reşiţa, în Sala Albastră a Cenclului literar Semenicul, volumul de poezii „Morminte insomnice”, editura Agnos, Sibiu, 2017. Evenimentul a fost cuprins în manifestarea cultural-artistică „Reşiţa în 10 dimensiuni”, organizată de Casa de Cultură a Sindicatelor din Reşiţa.

Dumitru Cristănuş trăieşte la Sibiu, este originar din satul Socolari, judeţul Caraş-Severin, şi a fost membru al Cenaclului literar Semenicul. Poetul a debutat în urmă cu doi ani, la vârsta de 63 de ani (!), cu volumul „Întemeierea somnului”, editura Agnos, Sibiu, 2015, volum prefaţat de Gheorghe Jurma.

Despre carte, numai de bine!

„Morminte insomnice” este al doilea volum publicat de Dumitru Cristănuş, având parte de o primire excelentă la cenaclul din Reşiţa, despre volum vorbind numai de bine, Gheorghe Jurma, Costel Stancu, Iacob Roman şi Nicolae Sârbu, din Reşiţa, precum şi scriitorii, Maria Niţu, din Timişoara, Mihai Posada şi Ioan Gligor Stopiţa, din Sibiu.

O moarte uneori timidă

În volumul de poeme „Morminte insomnice”, tema centrală este moartea, iar dacă e moartea, e şi viaţa, însă, viaţa de la margine vieţii, care se interferează cu moartea, în mod organic şi poetico-filozofic, o moarte fluidă, sumbru-aburoasă, uneori temătoare, alteori insistentă, însă, niciodată agresivă. E o moarte care, temporar, poate fi amăgită, i se pot cere amânări sau reveniri, o moarte uneori timidă, aparent neputincioasă, o fi ea nemuritoare, dar, fără viaţa poetului, moartea ar fi de o jalnică inutilitate, destinul ei ar fi o ruină: „nimănui nu am să spun / că moartea ar fi de vină / fără de mine / destinul ei ar fi o ruină” - din poemul „Să mă îmbăt mangă cu moartea”. Tema morţii este, desigur, o temă universală a poeziei, însă, cu atât mai de aşteptat la Dumitru Cristănuş, care, atenţie, este paznic şi administrator de cimitir la Sibiu. Astfel, poetul îşi face din spaţiul în care îşi duce existenţa, din locul său de muncă, un izvor de poezie!

Câinele Roşu

Poemele lui Cristănuş sunt populate de morţi-vii, de vii-morţi, însuşi poetul vorbeşte uneori din perspectiva unui mort, revenit pritre vii după tot felul de „aranjamente” cu moartea. Mai sunt şi îngeri, la fel de vulnerabili ca oamenii, ca moartea!, sunt părinţii săi morţi, tatăl, mama, cu care stă de vorbă, se sfătuieşte, e şi un câine roşu, despre care, poetul ne-a mărturisit că este un câine real, aciuat în cimitirul de care se îngrijeşte, însă, care, în poeme, capătă dimensiuni psihopompe, fiind un paznic al hotarelor morţii şi un fel de protector temporar al poetului: „...câinele Roşu / din faţa capelei mortuare / lătra insistent / cu luna în braţe se tot ruga / să nu batem pasul vieţii pe loc / fiecare să-şi vadă de moartea sa // niciodată câinele nu mi l-am dojenit / lacătul de la uşa capelei a ruginit / cât va trăi el nu se va deschide pentru mine” - din poemul „Fiecare să-şi vadă de moartea sa”.

Volumul are multe nestemate, intarsii în poeme, bijuterii cu faţete din cuvinte şlefuite, care merită citate. Spicuim doar câteva astfel de bijuterii lirice: „un sicriu plin cu păstrăvi”, „îngeri deghizaţi în hingheri”, „la ferestrele pământului / stau de vorbă cu veşnicia”, „îngerii m-au dat afară din vis / lumea de apoi s-a închis”, „moartea mea are nevoie de afecţiune”, „intru în lumină ca într-o librărie”, „viaţa mea încă mai moare”.

Moartea ca floare la butonieră

La lansarea volumului, la Reşiţa, a fost prezentă şi Maria Niţu, scriitoare din Timişoara, care a spus, printre altele:

„Dumitru Cristănuş şi-a construit acest volum„Morminte insomnice”, chiar pe ideea morţii. La lansarea volumului anterior, am aflat că şi la propriu, Cristănuş îşi trăieşte existenţa într-un cimitir, e un fel de administrator de cimitir. Deci, cadrul, care pentru unii ar părea macabru, e cadrul său existenţial, cu morminte, cu cruci, cu cavouri… Şi, atunci, la lansarea volumului „Întemeierea somnului”, ziceam că e de mirare că având o asemenea funcţie, tema nu e moartea. Şi mai ziceam că în viitorul volum, va fi moartea, ori macabră, ori ca o floare la butonieră. Ei bine, la Cristănuş, moartea nu e macabră. Volumul „Morminte insomnice” are prefaţa de Ion Dur, un profesor doctor universitar din Sibiu, care are autoritate în domeniu şi mai ales în revista „Seculum” pe care o păstoreşte. Şi a remarcat tocmai această idee în prefaţă, că moartea nu este înfricoşătoare după imaginea clasică; moartea îngrozitoare, terifiantă,… ci, e calmă, e blândă şi, uneori se arată duioasă, cu înţelegere faţă de viaţă, faţă de poet”.

Dumitru Cristănuş este un poet care s-a născut târziu, dar s-a născut matur, păşind cu siguranţă pe tărâmul poeziei, cu cartea pe moarte călcând.