O fi primăvara un anotimp capricios, cu „babe” sucite, cu zăpada mieilor, cu pâraie „umflate” după topirea zăpezii, cu vânt care coboară de pe crestele munților, dar parcă e prea de tot anul acesta. Cinstit, mi s-a pus pe suflet. M-am săturat până peste cap de vremea de afară. Dacă ar fi să fac reclamație undeva, m-aș plânge de variațiile bruște de temperatură. De la 24 de grade Celsius săptămâna trecută, la 5-6 grade în această dimineață. De la pomi înfloriți, narcise și liliac, la ninsoare, viscol și drum înzăpezit pe drumul ce duce spre Semenic.
Natura pare să nu mai țină seama de reguli, să nu mai vorbesc de bunul simț. Spun toate astea în condițiile în care în ultimii ani ne-am obișnuit cu doar două anotimpuri în loc de patru. Cu trecerea bruscă de la iarnă la vară, ori de la vară la iarnă. E ca la fotbal când, aflată în criză de timp, o echipă sare peste faza de construcție de la mijlocul terenului. Suntem în luna aprilie, totuși, când am vrea mai multă căldură, un soare mai generos, o haină mai subțire și, de ce nu?, un grătar la iarbă verde. Până acum, prea puțin din toate acestea.
Chiar dacă cei responsabili cu rubrica Meteo de la televizor ne îmbărbătează, asigurându-ne că vremea se va schimba în bine. O spun mereu, și tocmai pentru că o spun atât de des, unii se tem că vor rămâne fără prune, iar cazanele nu vor mai fierbe răchia la toamnă. Alții își amintesc poveștile bunicilor sau vremurile pe care le-au trăit chiar ei și spun că așa și trebuie să fie o primăvară, sucită ca o fată mare. Când caldă, când rece. Când prietenoasă, când potrivnică. Deh, fiecare după cum îi este interesul.
Toate la vremea lor și chiar dacă vrem să fie altfel, vremea rămâne impasibilă la dorințele noastre. După atâta frig și ceață. vorba poetului, cu siguranță că într-o bună zi se va arăta din nou soarele când vom uita și de gerul de astă iarnă, și de zăpada mieilor ori de „babele” ciufute din acest an.
RSS Feed