Potrivit codului penal, pedeapsa este o masură de constrângere aplicată în scopul reeducării condamnatului și al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Pedeapsa dată de instanță este în funcție de gravitatea faptelor săvârșite de o persoană. Sau, cel puțin așa ar fi logic. Cu ani mai mulți sau mai puțini de închisoare, cu suspendare ori doar cu amendă. Nu de puține ori ne-am mirat când am auzit că un politician, un traficant de droguri, un proxenet, un violator sau un afacerist notoriu au primit o pedeapsă modică. Mică în comparație cu cea primită de un hoț de buzunare, un spărgător de locuințe ori de unul care fură o pâine să nu moară de foame.
Doctorul Sebastian Telbis este un astfel de exemplu. Condamnat la 3 ani și 8 luni de închisoare, fostul șef al Serviciului de Evaluări Medicale din cadrul Casei de Pensii Caraş-Severin a fost liberat condiționat de Tribunalul Timiș, doar după câteva luni de executare. Deși dosarul în care a fost judecat pentru luare de mită în formă continuă a fost unul impresionant, sincer, nu mă așteptam ca instanța să-l fi condamnat pe viață, ca învățătură de minte și pentru alții. Și nici să-i fi tăiat mâna cu care primea plicurile cu spagă căci, vorba aia, trăim în Uniunea Europeană și nu într-un stat islamist. Însă, de aici și până la liberarea lui condiționată este o cale lungă. La mijloc nu este vorba doar de o singură infracțiune de luare de mită. Nici măcar de o întâmplare nefericită când, pierdut cu firea, într-un moment de rătăcire, doctorul a acceptat șpaga amărâtului care venise să-l treacă în pensie de boală, ci de un nărav de care nu se mai lecuia. Procurorii au probat aproape 300 de astfel de cazuri însă, nu este exclus ca numărul acestora să fi fost mult mai mare. Altfel nu se explică imensa avere, de aproape un milion de euro pe care au dovedit-o anchetatorii.
În timpul procesului, avocații au lăsat să se înțeleagă că pacienții erau de vină pentru că îi lăsau plicul pe masă. Ceea ce omiteau cu bună știință să recunoască era faptul că, unul ca Telbis crease un sistem ce nu putea fi fentat. Fie că erau bolnavi, fie că se prefăceau, doar pentru a lua o pensie, pacienții trebuiau să scoată banul din buzunar. Altfel nu aveau ce căuta la ușa doctorului și cu atât mai mult, să treacă pragul cabinetului. Povestea că nu cerea bani e o mare gogoriță. Trebuie să fii prost sau neumblat în lume să crezi că la doctor te duci doar cu cardul de sănătate. Iar Telbis nu făcea parte din categoria celor care credeau în lacrimi, ci mai de grabă în bani. În plicurile cu bani pe care le primea, plecând de la convingerea că orice serviciu făcut trebuie răsplătit.
Și încă ceva: Dacă tot aveau de gând să-l libereze pe doctorul corupt, de parcă 300 de infracțiuni de luare de mită ar fi un fleac, de ce a fost nevoie ca sute de oameni să fie audiați de procurori la Reșița și București și, mai ales, să se facă atâta vâlvă pe marginea acestui caz?
Cine știe, o avea Justiția raționamentul ei pe care noi, oamenii de rând, fie nu suntem în stare să-l înțelegem în profunzimea lui, fie nu l-am dibuit până acum.
RSS Feed