„Mă numesc Preda Iuga Sorin, nevăzător, de profesie maseur, mă aflu aici, pentru a protesta împotriva nepăsării autorităţilor. Am solicitat un loc de muncă începând din data de 25 mai şi, cu mici excepţii, nu am primit niciun răspuns. Voi sta în faţa prefecturii în greva foamei şi a setei, până la rezolvarea acestei solicitări”. Acesta este textul pe care Sorin Preda Iuga îl va afişa pe o pancartă, în faţa Prefecturii din Reşiţa, începând din data de 11 decembrie, de la ora 9.00, când va intra în greva foamei şi a setei, pentru a protesta faţă de faptul că şi-a pierdut locul de muncă şi nu reuşeşte să se angajeze din nou.
Sorin Preda Iuga, nevăzător, din Reşiţa, în vârstă de 59 de ani, cu 35 de ani de experienţă în profesia de maseur, explică situaţia dificilă în care a ajuns şi cauzele care l-au făcut să ia hotărârea extremă de a intra în greva foamei şi a setei, pe timp nelimitat:
„Rămas fără loc de muncă, din luna mai 2017, am solicitat autorităţilor sprijin pentru a-mi exercita în continuare profesia. Fiind tratat cu o totală nepăsare, am decis ca pe data de 11 decembrie 2017, ora 9 a.m. Să protestez în faţa Prefecturii judeţului Caraş-Severin. Protestul va fi pe durată nelimitată, până la rezolvarea situaţiei. Fac apel la sprijinul presei. Pentru a comunica toate demersurile pe care le-am făcut şi pentru alte detalii, am decis să organizez pe data de 5 decembrie, ora 11 a.m., la sediul Asociaţiei Nevăzătorilor Timis-Caraş-Severin, strada Indepenenţei nr. 9, Timişoara, o conferinţă de presă. Menţionez că nu doresc să implic asociaţia nevăzatorilor. Nu am solicitat asociaţiei decât spaţiu pentru desfăşurarea întâlnirii cu presa în condiţii bune”.
Numărul nevăzătorilor a crescut de 4 ori! Aproape nimeni nu mai are loc de muncă!
„Un tânăr nevăzător, după absolvirea liceului şi după ce, desigur, a trecut examenul de bacalaureat, pentru a deveni asistent b.f.t., ca să poată profesa ca maseur, trebuie să studieze 2 ani la şcoala post-liceală. După absolvire, nu i se întinde nicio mână ca să fie angajat, din cauza aşa-zişilor maseuri, care s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie. Până in 1990, erau înregistraţi între 16 şi 20 de mii de nevăzători la nivel naţional, majoritatea încadraţi în muncă, la masaj şi la alte meserii: cartonaj, perii, împletituri, telefonie. La masaj lucrau peste 2 mii de nevăzători. La ora actuală, în România, sunt peste 82 de mii de nevăzători, dintre care doar aproximativ 200 mai sunt încadraţi în muncă. Din păcate, nu şi-a pus nimeni în mod serios întrebarea, de ce în 27 de ani numărul nevăzătorilor a crescut cu 400 la sută, dacă avem în vedere că numărul copiilor nevăzători este în scadere, lucru îmbucurător”, spune Sorin Preda Iuga.
Ne vom întoarce în secolul XIX !
„La nivel mondial, s-au facut progrese enorme legate de tehnologia pentru a ajuta nevăzătorii să aibă acces la informaţii şi posibilitatea de a profesa în mai multe domenii. În România, autorităţile, din cauza nepăsării şi ignoranţei, i-au catalogat pe nevăzători ca pe nişte fiinţe neputincioase, care trebuie să fie asistate şi hrănite de la buget. Total neadevărat! Nevăzătorii au potenţial mental şi pot contribui la buget, nu numai să consume. Legea 448 / 2006 este un basm bun de spus copiilor la creşă. Cei care au făcut-o, habar nu au ce înseamnă un handicapat. Categoriile de persoane cu dizabilităţi, sunt fiecare cu specificul ei. Dacă nu se tine cont de acest lucru, această lege discriminează în special pe nevăzători. Dacă nu se vor lua măsuri concrete şi cât mai urgente, măsuri care să faciliteze încadrarea în muncă a nevăzătorilor, dacă ei doresc acest lucru, se va ajunge la situaţia de la începutul secolului XIX, când nevăzătorii cerşeau pentru a-şi câştiga existenţa”, avertizează Sorin Preda Iuga..