Până în 1989, Reşiţa era cunoscut drept oraşul cap de linie pentru trenurile de marfă şi călători. Mai departe de capitala Banatului de Munte, acestea nu aveau unde să meargă. Se întorceau fie spre Timişoara, fie spre Caransebeş. După Revoluţie, lucrurile au rămas neschimbate, cu excepţia modernizării gării Reşiţa Sud, unde, paradoxal, ajung şi mai puţine trenuri decât înainte de perioada menţionată.
Între timp, Triajul, unde se compuneau şi se dirijau spre şi dinspre cele două uzine sute de vagoane pline cu marfă, şi-a pierdut din importanţă, cei de la SNCFR au desfiinţat celebra haltă situată între cele două gări, şi chiar au scos o parte din şinele de cale ferate, devenite inutile. Pe unele le-au abandonat sau le-au trecut în conservare, socotind că până vor reveni vremurile bune vor mai trece câteva zeci de ani. Aşa se face că în prezent multe dintre aceste linii fie că nu se mai văd din bălării, fie au fost îngropate în pământ. Şi nu doar pentru că peste ele nu mai trec zilnic zecile de convoaie încărcate cu oţel şi utilaje hidroenergetice produse în CSR şi UCM Reşiţa, cât mai ales din nepăsarea celor care le administrează.
RSS Feed