Articol

Cenaclul ştiinţelor şi artelor, desfăşurat în salonul doctorului Romeo Dumitrescu, l-a avut, aseară, ca invitat special pe managerul Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu, prof. univ. dr. Sabin Adrian Luca, arheolog specializat în preistorie, care s-a născut la Buziaş şi a lucrat mai mulţi ani la Muzeul din Reşiţa. În deschidere, doctorul Romeo Dumitrescu i-a făcut o prezentare elogioasă profesorului Sabin Adrian Luca, prestigios cercetător, cu sute de volume publicate, recunoscut în ţară şi în străinătate, membru al multor comisii ştiinţifice.

A urmat un intermezzo muzical, în care medicul Romeo Dumitrescu a interpretat la vioară un fragment din compoziţia proprie „Mitul lui Zalmoxis”. În prezentarea compoziţiei, doctorul Dumitrescu a făcut o paralelă între societatea dacilor şi cea contemporană, dacii ieşind mult mai bine din această comparaţie, cel puţin din perspectiva relaţiilor de familie, al spiritului de unitate şi al relaţiei cu natura. În schimb, societatea contemporană este extrem de artificală, a fost de părere Romeo Dumitrescu.

Apoi, inginerul Ioan Birta, posesorul unor preţioase obiecte vechi, artefacte şi documente, a prezentat câteva dintre acestea, în principal pergamente din evul mediu. Printre altele, un document de la 1588, scris şi semnat de Kir Marcu, episcopul Sebeşului, cu caractere latine!

Muzeul din Reşiţa era o adevărată şcoală de cercetare!

Profesorul Sabin Adrian Luca, a fost, modest, zîmbitor şi prietenos cu publicul, vorbind elogios despre muzeul reşiţean, despre foştii săi directori de la muzeu, Octavian Răuţ şi Ilie Uzum, care au fondat o adevărată şcoală de cercetare la muzeul reşiţean. „Pe vremea aceea, muzeul din Reşiţa era al doilea institut de arheologie al Academiei. Apoi, toţi cei care am plecat în alte părţi, am dus metoda reşiţeană de cercetare mai departe!”, a spus Luca.

Cât timp are nevoie societatea românească să se modernizeze!

A fost prezentat, apoi, un film documentar, cu titlul „Când pietrele vorbesc”, în regia lui Viorel Costea, în care profesorul Luca a fost consultant principal. Filmul, un excurs concentrat despre istoria locului, începând din paleolitic, la neolitic, cu prezentarea mai pe larg a „Tăbliţelor de la Tărtăria”, la civilizaţia traco-getă, întregul ev-mediu, până la Marea Unire. Filmul, făcut pentru marele public, are şi elemente de inedit, accentuând, pe alocuri, ceea ce ar constitui motive de mândrie ale poporului român, urmaş al celor care au scris „cu litere de aur” istoria locului, dar şi elemente critice privind istoria românilor, precum şi repercutarea negativă a acestor elemente în contemporaneitate. De exemplu, se spune în film, cele, cel puţin, şase secole de dominaţie străină pe aceste locuri, cu domnitori locali sau nu, care îşi plăteau domnia la porţi străine, ar constitui baza negativă a unei mentalităţi colective care frânează şi astăzi dezvoltarea societăţii româneşti.

„Ca şi la poporul lui Moise, care a hălăduit 40 de ani prin deşert, ca să dispară generaţiile cu mentalitate de sclav, tot aşa, probabil, că şi poporul român are nevoie de 40, 50 de ani, până ce generaţia nostalgică după comunism va fi înlocuită de o nouă generaţie cu o mentalitate de oameni liberi, dinamici, constructori”, a comentat, printre altele Sabin Adrian Luca.

Fiecare poate lua din film ce-i place mai mult.

Viaţa e scurtă!  S-o trăim în Ardeal!

La final, generalul-scriitor, Adrian Marinescu, a prezentat o schiţă umoristică, legată de evenimentele serii. Textul a fost întâmpinat cu hohote de râs şi cu aplauze. Este imposibil de redat savoarea trimiterilor la momentelor petrecute în seara de ieri, însă, am reţinut o afirmaţie interesantă cuprinsă în textul generalului Marinescu, despre care, e bine de ştiut, are origini moldoveneşti.

„Viaţa e scurtă! Atunci, de ce să n-o trăieşti în Ardeal?!”, a spus Adrian Marinescu.