Articol

Întâmplarea de ieri, cu părăsirea sălii de şedinţă de către consilierii judeţeni liberali aflaţi în Opoziţie, m-a amuzat. Opoziţia apelează la el fie că este vorba consiliul local sau judeţean, fie că vorbim de Parlament. Este o formă de protest paşnic, o modalitate de a atrage atenţia opiniei publice asupra unor situaţi anomalei. Gestul Opoziţiei pare unul firesc, în cazul în care nu ai ţine seama de istoricul unor  astfel de întâmplări. În succesiunea aceasta de Putere-Opoziţie, partidele şi-o „trag" pe rând. În mandatul ăsta unii, în celălalt, alţii. Că unii sunt mai mult timp la „serviciu",e cu totul altceva, dar de „tras" şi-o „trag". Poate, din acest moti m-am amuzat în timp ce liderii liberalilor  au dat semnalul părăsirii sălii de şedinţă. De ce am făcut-o? Pentru că aceşti consilieri păreau atât de importanţi de gestul lor, de parcă nu ar mai fi întâlnit situaţii de acest gen. Pozau mai ceva decât kinderii de la groapa cu nisip care, atunci când se supără, îşi iau jucăriile şi pleacă. Poate greşesc, în sensul că liberalii din Consiliul Judeţean Caraş-Severin sunt altceva decât par la prima vedere. 

Revenind la întâmplarea de ieri, ar fi bine să ne întoarcem pe vremea în care Consiliul judeţean era condus de Sorin Frunzăverde, iar Opoziţia era PSD-ul de astăzi. Să nu vă imaginaţi că pe atunci nu se făceau şmecherii la împărţitul banilor. Îmi amintesc că Reşiţa, care şi în vremea aia era tot reşedinţă de judeţ, păţea la fel, în detrimentul Caransebeşului, de pildă, dar şi a unor comune, precum: Fârliug, Pojejena sau oricare alta condusă de primar PDL. Pentru că avea primar PSD, Mihai Stepanescu, Reşiţa păţea la fel ce a păţit ieri Caransebeşul, cu primar liberal. Nu primea bani din nu ştiu ce cote defalcate, deşi avea nevoie de bani ca de aer.

Singura diferenţă între cele două momente fixate în timp e că, pe atunci, foarte rar se părăsea sala de şedinţă în semn de nemulţumire faţă de proiectele supuse votului. Dar, şi mai puţini, dacă nu chiar deloc, erau consilierii Opoziţiei care ar fi avut curajul să-l înfrunte pe Sorin Frunzăverde. Chiar dacă se întâmpla, consilierul respectiv nu ar fi îndrăznit niciodată să ridice glasul în faţa celui supranumit Ayatolahul, să fi bătut apropouri legate de modul în care acesta conducea după bunul plac consiliul judeţean. Nu-şi permitea să aibă glumiţe în program, ba chiar nu îndrăznea să ridice privirea din hârtiile din mapa de lucru.

Altfel stau lucrurile astăzi. Nu-ţi convine, te ridici cu tot grupul şi pleci cu presa după tine. Dacă nu mă înşel, e a treia oară în acest an în care liberalii fac asta. E bine sau e rău? Depinde din ce punct de vedere priveşti, pe care latură a preferinţelor politice te situezi. Un lucru este cert, numai în pielea politicienilor să nu fii: la Putere, sunt lei, iar în Opoziţie, iepuraşi.