Articol

Ne plângem că nu avem locuri de muncă, că din acest motiv ne pleacă tinerii să muncească prin toate cotloanele Europei. Ne lamentăm, noi, ăștia mai în vârstă, și, invariabil, decretăm că  era mai bine pe vremea lui Ceaușescu, când miliția te lua din baruri și de pe stradă și te obliga să muncești. Astăzi, când munca a încetat să mai fie o onoare și singura sursă de venit, constatăm că nici lenea nu a omorât pe nimeni până acum.

 Spre exemplu, când vorbim de bursele locurilor de muncă organizate de AJOFM, prezența celor în căutarea unui  job este redusă.  Ba chiar nesemnificativă, în unele situații. Ultima acțiune de acest gen, cea de săptămâna trecută, este relevantă.  În total, la Caransebeș și Băile Herculane au participat 223 de persoane interesate de un angajament, deși agenții economici participanți la bursă ofereau 362 de locuri de muncă. Teoretic, o bună parte dintre acestea au rămas neocupate însă, practic, după interviuri numărul celor care au renunțat sau vor renunța va crește semnificativ. O bună parte dintre cei care s-au prezentat la bursă nu au făcut-o de plăcere, ci obligați de lege, altfel riscă să piardă indemnizația de șomer. Sigur, există şi oameni amărâţi, amărâţi care ar munci orice, dar asta e o altă poveste.

De ce se întâmplă așa? Posibilele răspunsuri  au un numitor comun numit salariu. Peste 90 la sută dintre cei care vor fi angajați vor primi salariul minim pe economie, la care se adaugă, probabil,  sporul de lucrat sâmbăta sau duminica. Plus tichete de masă. După unii, românii s-au emancipat și nu mai vor să muncească la bandă sau la târnăcop pe un salariu cu care abia își plătesc cheltuielile curente. În plus,  oferta nu este deloc tentantă,  de obicei predomină job-urile ce nu necesită calificare, iar munca este lipsită de motivație cât timp  toți agenții economici parcă sunt înțeleși în privința salarizării. Așa că mai bine stau acasă, pe un ajutor de șomaj ori pe unul social.  Fie că se mulțumesc cu puțin, fie că nu acceptă exploatarea omului de către om!

În concluzie, locuri de muncă sunt, chiar mai multe decât ne putem imagina. Lipsesc, însă, atât dărnicia angajatorilor, cât mai  ales cheful de lucru. Spun aceasta, cu riscul de a fi înjurat și de unii, și de alții!