Miercuri, 29 iulie 2015, rămâne ca o dată de referință în istoria de 25 de ani a Consiliului Județean Caraș-Severin. A fost ziua în care secretarul județului a dat citire adreselor prin care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a României le-a solicitat consilierilor să ia măsurile legale care se impun împotriva lui Sorin Frunzăverde și Ionesie Ghiorghioni, ca urmare a trimiterii celor doi în judecată. În urmă cu câteva luni, nimeni nu și-ar fi imaginat așa ceva. Nimeni nu ar fi îndrăznit să se gândească că lui Frunzăverde i se poate întâmpla să apară ca inculpat într-un dosar penal. Mulți dintre cei cărora le-a dat o pâine bună de mâncat, făcându-i directori, șefi la deconcentrate ori angajându-le copiii, nepoții și rudele în Consiliul județean au sperat ca ayatollahul să fie veșnic, exact ca în legenda Cidului, eroul spaniol din secolul al XII-lea.
Două decenii și jumătate, Frunzăverde a fost politicianul care, direct sau indirect, și-a pus cel mai mult amprenta pe dezvoltarea acestui județ aflat în coada clasamentelor naționale alături de județele care au fost sărace dintotdeauna. Președinte de Consiliu județean, europarlamentar, prim-vicepreședinte de partid, ministru și „artizan“ al unificării Dreptei românești și al intrării PNL în PPE, Frunzăverde a ajuns, cum ar veni, la mâna consilierilor județeni. Ei, care n-au avut niciodată curajul să-i spună „dă-te mai încolo“, darămite să i se opună pe față, erau solicitați de procuror să ia măsurile legale care se impun. O glumă mai bună ca asta, nici că se putea. Au încercat vreo doi aleși, și aceia din PSD, să-și dea cu presupusul, însă ceilalți au tăcut mâlc. Nici măcar nu au îndrăznit să deschidă gura, de teamă să nu li se interpreteze vorbele și să audă președintele. Stăteau cu capetele plecate, ascultând pledoaria secretarului. Din obișnuință, căci, după ce ani și ani nu i-am auzit să ia cuvântul măcar o dată în sutele de ședințe la care au luat parte, le-a intrat în reflex această tăcere stânjenitoare. Abia când secretarul Consiliului județean a concluzionat că suspendarea mandatului președintelui nu este atributul consilierilor județeni, au răsuflat ușurați, de parcă li s-a luat o piatră de pe suflet. Sângele le-a revenit în obraji, iar frunțile s-au descrețit ca la o comandă. Puteau coborî liniștiți la bufetul Consiliului județean, la o apă, o ciorbă și un pahar de vorbă.
Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă acest for județean, prin absurd, ar fi îndrituit să ia astfel de decizii... Dacă ieri aleșii locali păreau atât de timorați și de crispați, cum ar fi când ar trebui să spună da sau ba? Sincer, nici nu vreau să mă gândesc la ce tragedii s-ar naște pe loc și inevitabil, căci, vorba aceea (pe care consilerii județeni o știu cel mai bine), mâna care te-a hrănit nu se mușcă niciodată.
Sau, mai știi...
RSS Feed