Articol

Multă vreme am crezut că politicienii sunt nişte şacali, rechini, corcodili, tigri, tiranosauri, capabili de orice ca să-şi atingă ţinta, să-şi captureze prada şi să o devoreze, singuri sau cu gaşca, funcţie de situaţie, de oportunităţi. Aceasta, mai ales prin anii 90, când ţara a fost făcută bucăţi şi prăduită fără oprelişte de către „carnivorele dominante”, pe baza legii junglei, fiindcă alte legi nu funcţionau. Mai târziu, am observat că metodele de pradă s-au mai rafinat, jungla s-a mai defrişat, iar mulţi dintre crocodilii, rinocerii, dinozaurii, intraţi în politică au învăţat să facă balet printre articole de lege, să danseze pe sârmă deasupra Codului Penal, să facă piruete printre paginile Codului Civil. Deja se fura cu graţie, chiar îţi trebuia o anumită artă să te descurci. Iar cei ce reuşeau acest balet al hoţiei aveau, chiar, admiratori, erau pe la TV, îşi dădeau cu părerea, dădeau lecţii poporului telespectator. Atunci, am crezut că totul s-a sfârşit, că nu mai e nicio speranţă!

Un mic licăr de speranţă mi se părea că vine de la tineret! Dacă tinerii ar intra în politică, ah, cum s-ar schimba lucrurile!, m-am gândit. Ar veni cu entuziasmul, cu prospeţimea şi speranţele lor de dreptate, adevăr şi prosperitate! Ar veni cu spiritul lor de sacrificiu!

Şi, iată că nu m-am înşelat! Bunăoară, în Caraş-Severin, o avem pe tânăra politiciană Mihaela Popovici! A fost preşedintă la Organizaţia Tinerelor Social-Democrate din Caraş-Severin, apoi, consilier judeţean Caraş-Severin, luptând cu pieptul deschis în faţa atacurilor liberale, care voiau să preia conducerea judeţului! Nu s-a lăsat intimidată, a dovedit fermitate, dârzenie, curaj, loialitate politică. De aşa tineri politicieni devotaţi avem nevoie, am vorbit eu cu sinele meu plin de admiraţie! Pe urmă, a venit un moment de cumpănă, când s-a pus problema să ajute cineva oamenii bolnavi, din poziţia de manager al Spitalului din Caransebeş. Şi credeţi că Mihaela Popovici s-a dat înapoi? Nu, niciodată! A renunţat la tot ce a construit pentru partid, a pus în plan secund toate cuceririle revoluţionare, a renunţat la principiile ei (aproape) sfinte, şi a ales să ajute oamenii! Oamenii bolnavi! De aceea zic, că m-am înşelat gândind că prea mulţi politicieni umblă după propriul interes. Avem, la Caransebeş, exemplul viu al unei tinere care a lăsat deoparte tot ce i-a fost mai drag, mai curat, mai constituţional, mai... mondial, şi a ales să lupte pentru binele oamenilor, pentru sănătatea lor!

Acum, năcazu'! Cineva îi contestă dreptul de a participa la concursul de manager al Spitalului din Caransebeş. Asta e, faci bine şi alţii nu vor să înţeleagă! Dar, cum o ştim pe Mihaela Popovici, ambiţioasă, luptătoare, bărbată, suntem convinşi că nu se va lăsa! Şi nu ne va lăsa fără speranţe! Fără tineret-speranţe!