Articol

Ioan Popa, primarul ales, a lansat în presă variantele pentru viceprimarii Reşiţei. În primul rând l-a nominalizat pe profesorul de sport Adrian Dacica, despre care a spus că i-a fost de mare ajutor în campania electorală. Se vede şi din felul în care cei doi, Popa şi Dacica, relaţionează, că sunt prieteni şi comunică deschis. Ceea ce e bine. Aceasta dă încredere echipei şi permite transmiterea de responsabilităţi.

E bine, dar, să nu fim naivi, una e campania electorală, alta administrarea municipiului. N-ar fi prima dată când o prietenie se strică atunci când vine vorba despre colaborarea în sferele puterii. Mai ales că în relaţia cu Ioan Popa, dacă îi eşti subordonat trebuie să laşi mult de la tine. Popa e un „buldozer” care îşi impune voinţa trecând prin ziduri. Cel puţin aşa circulă legenda prin oraş. Dar, să nu punem răul în faţă. Prima variantă expusă, cu o bună colaborare între cei doi, este, totuşi, posibilă. Luând în considerare şi faptul că Adrian Dacica pare un munte de om, calm, echilibrat, sigur pe sine şi fără orgolii exacerbate.

Următorul pe listă, nominalizat de Ioan Popa ca posibil viceprimar, este Vasile-Ovidiu Paul. Preşedinte al verzilor pe Caraş-Severin, inginer proiectant şi om de afaceri. S-a remarcat şi printr-o perseverentă şi echilibrată atitudine civică, nu numai în campania electorală. De altfel, la acordarea certificatelor de doveditoare de consilieri locali, la Primărie, Paul a încasat cele mai apăsate aplauze. Deci, are o imagine bună. Are idei ferme. Îşi expune ideile cu claritate. Deci, este şi el un încăpăţânat. Unii îl caracterizează drept „un căpos”. Chiar şi în discursul său a spus că va denunţa orice formă de manevre politice în Consiliul Local. Aceasta este o dovadă de naivitate. Manevrele politice fac parte din viaţa oricărui consiliu local. Însăşi alegere viceprimarilor reprezintă o manevră politică. Desigur, Vasile-Ovidiu Paul se referea la acele manevre politice care ar dăuna administraţiei locale. Numai că, vedeţi, părerile sunt extrem de diverse atunci cănd vine vorba despre ce e bine şi ce nu e bine pentru oraş. Sau chiar un bine acceptat de toţi are diferite nuanţe. Iar că să impui binele în care crezi, de regulă, te bazezi pe alianţa politică, pe aşa-zisele manevre politice. De exemplu, vorbind despre diferenţe, pentru unii, ar fi bine pentru oraş dacă Vasile-Ovidiu Paul va fi viceprimar, pentru alţii, dacă ar fi Mădălina Chiosa.   

Şi, ajungând la Mădălina Chiosa, să spunem că este o profesoară de limba română cu ceva renume. Aud că elevii ei reuşesc pe la facultăţi cu note mari la română. Aud că e şi ambiţioasă şi implicată în diferite proiecte şi activităţi, cum se zice în învăţământ, extracuriculare. Cei care o susţin, spun că Primăria ar avea de câştigat datorită calităţilor ei de organizator şi bun comunicator. Iar, Vasile-Ovidiu Paul ar fi mai bun ca city manager. Plus, ar fi un câştig de imagine, cu o viceprimăriţă în echipa de conducere al primăriei. Iată, suntem europeni, am depăşit mentalitatea cu „femeia, la cratiţă” şi promovăm calităţile femeii în administraţie. Oricum, Mădălina Chiosa ştie, cel puţin, ce înseamnă şcoala şi, după cum bine ştim, şcolile sunt adminstrate de Primărie.

Acestea sunt variantele discutate pentru echipa de conducere a Primăriei Reşiţa. Care va fi decizia, depinde de anumite calcule şi de o gândire politică. Deci, depinde de manevre politice.